Capitolul 12-Dragoste

2.1K 77 8
                                    

Ma dau un pas inapoi, incercand sa maresc cat pot distanta dintre mine si el. Era atat de perfect, cu parul ravarsit si gura intredeschisa, dar nu il puteam lasa sa ma vrajeasca din nou. Imi mut privirea din ochii lui inspre podea, ramanand nemiscata. Nu stiam la ce sa ma astept din partea lui. Ce urma sa zica? Ca m-a inselat, ca ma vrea inapoi, ca ma iubeste? Nu stiam de ce era capabil, mai ales acum.

-Emilia, repeta el facandu-ma sa ridic privirea din podea.

Am inceput sa rosesc vazandu-l cum ma priveste, intr-un mod extreme de intimidant. Am inceput sa plang incetisor, cu lacrimi calde care imi alunecau agale pe obraji, gat si piept.

-Opreste-te, tip eu cand el vine spre mine. Nu ma atinge...

-Ce ai patit? Am facut ceva?ma intreaba.

-Daca ai facut ceva? Glumesti?!

Erick ma apuca de brat, mult prea rapid pentru a-l putea opri. Ma trage spre el, pana ma lipeste de pieptul lui. Ma apuca de maxilar, fortandu-ma s ail privesc in ochii lui negri si mari.

-Te rog...lasa-ma..., plangeam eu si mai tare.

-Spune-mi ce ai patit.

-M-ai inselat, ingam eu cu o voce inceata.

Ochii lui se maresc de uimire iar gura i se intredeschide.

-Cu un model, am vazut pozele,continui eu.

Erick imi da usor drumul, indepartandu-se putin de mine pentru a ma putea privi mai bine.

-Emilia, aceea nu este iubita mea. Nu am sentimente pentru nimeni altcineva inafara de tine! Esti singura femeie la care tin!

-Nu ma minti, te rog!

-Nu te mint, Emilia! Tot ce am facut a fost pentru marketing, asa s-a cerut, totul este doar pentru publicitate, nu ai cum sa intelegi..

-Desigur, o proasta ca mine nu are cum sa inteleaga, i-o tai eu.

-Nu am vrut sa zic asta. Ziceam doar ca am fost nevoit sa merg la brat cu Elisa, am cunoscut-o mai demult dar nu a fost nimic intre noi, Doamne, Emilia, cum te-ai putut gandi ca as fi cu altcineva si nu ti-as spune?

-Puteai sa ma iei pe mine la intalnire, sau eu nu sunt destul de importanta ca sa apar pe covorul rosu?

-Trebuia sa te iau, imi pare extrem de rau, dar era o conferinta privata si chiar nu am putut.

-Trebuia macar sa imi spui. Nu ai dat un semn de viata toata ziua,soptesc eu stergandu-mi lacrimile de pe fata.

-Ai dreptate, iarta-ma, doar ca toate afacerile ma solicita extrem de mult, imi raspunde privindu-ma plin de compatimire.

-Ce cauti aici?se aude o voce si imi dau seama ca e Lucy. Pleaca, hai!

-Lucy, e ok, incep sa zic dar ma intrerupe.

-Nu este, hai, pleaca, zice ducandu-se sa ii deschida usa.

-Am rezolvat, cred, ii zic eu.

-Ce ai rezolvat?imi spune intorcandu-se cu fata spre mine. Esti plina de lacrimi si se vede de la o posta ca el este un dobitoc.

Pe Erick il pufneste rasul iar eu imi dau seama ca nu e bine sa se puna cu Lucy.

-Hai sus, ii zic apaucandu-l de brat iar el face o fata surprinsa catre mine, probabil nu se astepta.

Lucy ma priveste cu gura cascata si eu mimez niste scuze, promitandu-I din priviri ca o sa-I explic mai tarziu.

Intram in camera mea, apoi inchid usa. Aprind lumina, amintindu-mi cata dezordine lasasem in urma. Erick se aseaza pe marginea patului, iar eu raman in picioare, in fata lui.

-Deci suntem ok?ma intreaba.

-Presupun...

Imi zambeste iar eu ii intorc zambetul. Ma prinde de brate, tragandu-ma in poala lui. Incepe sa ma sarute cu lacomie, ca si cum nu mai facuse asta de ani. Sincer, si mie imi lipsisera sarutarile lui. Ma prinde de mijloc, tragandu-ma mai tare langa el iar eu ii cuprind capul in mainile mele, simtindu-I parul moale si negru printre degetele mele. Ma las atinsa pe toate partile corpului, iar el ma arunca pe pat, printre perne si se urca deasupra mea.

Ma priveste patrunzator, examinand fiecare particica a pielii mele. Ma atinge cu buricurile degetelor pe pielea gatului, trezindu-mi fiori. Ma dezbraca incet apoi imi saruta sanii. Ii scot tricoul si pantalonii, lasandu-l doar in boxeri. Imi alinta abdomenul cu buzele lui moi, catifelate, iar cu o mana imi mangaie zona intima. Ma las dominata de sentimentele pe care le trezea in mine. Mi-am dat seama cat de important era pentru mine, nu doar el, ci si atingerile lui, placerea pe care mi-o provoca, tot ceea ce insemna el.

Ma patrunde incet, marind apoi ritmul, iar eu stau incolacita in jurul lui, incapabila sa mai fac ceva. Tip atunci cand tensiunea a ajuns la maxim, apoi adorm in bratele lui puternice, protectoare.

Am avut un somn linistit, fara vise. Ma trezesc dezmierdata de soare, constatand cu uimire ca Erick este inca aici. Nu ma asteptasem sa fie inca in patul meu. Zambesc triumfatoare si, prinzand o suvita din parul meu lung si blond in varfurile degetelor, incep sa il gadil pe fata. El se incrunta apoi deschide ochii, scarpinandu-si barba cu mana. Rad vesela iar el ma prinde de mijloc, intr-o secunda fiind deasupra mea.

-M-ai prins cu garda jos, domnisoara mea. Asa ceva nu se face, rade el.

-M-am gandit sa nu mai ascult regulile, ii zic.

Imi prinde usor fata cu mana lui apoi ma saruta.

-Hai, imbraca-te ca ai facultate, imi spune dandu-se jos de pe mine.

-Ce? Credeam ca..., ii zic inrosindu-ma usor.

-O sa avem timp si de asta,radeel. Acum haide.

Cat s-a dus el la baie, mi-am luat o camasa alba, din Zara, si niste jeansi rupti. Mi-am prins parul in coc si m-am machiat repede, fiind gata in 10 minute, in mod surprinzator.

-Nu mananci?ma intreaba el.

-Nu mi-e foame, ii zic.

Inima imi batea atat de tare din cauza emotiilor incat nu as fi putut bea nici apa.

Intram in masina lui, de data asta un Bentley Mulsanne si demaram catre Universitate. Masina intorcea toate privirile prin oras, dar asta era de asteptat, mereu orice era legat de Erick trezea admiratia domnisoarelor si nu numai. Nu puteam spune ca ma deranja, imi placea sentimentul ca iubitul meu era atat de admirat de femei, dar imi era frica ca altcineva i-ar putea atrage atentia. De aceea trebuia sa lupt pentru el.

Ma lasa in fata Universitatii, zicandu-mi sa trec prin biroul lui cand ma duc la lucru.

-Azi nu fac practica, ii zic eu. Coordonatoarea mea are concediu, deci vreo luna nu mai lucrez...

-Pacat, zice si fata lui devine brusc serioasa. Atunci ne vedem pe la 8, vom merge la cumparaturi.

-Nu te pot lasa sa imi cump...

-Ba poti, si asa vei face, ma intrerupe el, sarutandu-ma scurt apoi intrand in masina.

Oh, era atat de complicat!

Intru in Universitate cu un ranjet pe fata si ma intalnesc cu Jane, o prietena. Mergem impreuna la cursul de Istorie a Artei. Ziua nu avea sa fie deosebita, iar eu asteptam cu nerabdare sa se faca ora 8 si sa ies cu Erick.

Doar a meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum