Am iesit aproape fugind din casa. Vremea de afara era incredibila: o adiere usoara de vant plus un soare arzator. Mi-am dat o mana prin plete, bucurandu-ma ca soarele il va deschide cu inca o nuanta. Am inceput sa merg incet pe dalele de beton acoperite de o pelicula usoara de apa-plouase asta noapte. Trecand prin fata magazinului Gucci, nu am putut sa nu remarc o pereche de pantofi superbi, cu toc. M-am apropiat incet, dorind sa-i observ cat mai in detaliu, dar pretul incredibil m-a facut imediat sa plec de acolo.Nu ma plangeam in privinta banilor, dar in Los Angeles totul e ridicol de scump.
Mergeam incet spre Universitatea de Design Vestimentar, bucurandu-ma ca nu mai era mult pana la vacanta de iarna. Si dupa cum imi promisese mama, anul asta, in loc sa cheltuim o suma maricica de bani pentru a merge in Europa pentru a vedea zapada, mi-a promis ca imi va lua propria mea masina.
In fata mea se intindea imensa Universitate, situata chiar destul de aproape de ocean, astfel mirosul specific de sarat era mereu prezent. Dar azi nu eram venita pentru a face ore, trebuia sa imi iau cererea pentru a face practica o mare firma de imbracaminte din oras, Bojours. In ultimul timp hainele facute sub numele acestui brand erau din ce in ce mai numeroase, ajung chiar si prin Europa si Asia. Din cate intelesesem, patronul era un bogatan cu talent la desen si avand parinti bogati, a reusit sa-si deschida o firma impresionanta. Iar eu urma sa fac practica aici, ajutata de o angajata. Avusesem noroc sa ajung intr-un loc atat de bun, dar talentul ma ajuta foarte mult.
Am intrat in cladire, usa masiva din lemn sculptat in stil rococo izbindu-se zgomotos in urma mea. Am luat-o spre stanga, intrat in secretariat. La o masuta mica, din lemn negru era o doamna de vreo 55 de ani, cu parul tuns scurt, care ma privea pe sub niste ochelari cu rame aurii.
-Buna ziua, domnisoara, va pot ajuta cu ceva?
-Buna ziua,da, as vrea sa imi dati cererea pentru practica.
-Numele?
-Emilia Richard.
Dupa ce cauta vreo 2 minute prin niste teancuri de hartii, scoate una din ele si mi-o inmana. Am zambit politicos si am parasit cladirea, indreptandu-ma spre Bojours. Ei bine, ca sa fiu sincera, nu mai vazusem cladirea pana atunci. Intr-un oras atat de mare in care stateam de aproximativ jumatate de an nu apucasem sa vad chiar tot, fiind mai mereu ocupata cu Universitatea sau cu alte proiecte, plus ca preferam sa imi petrec timpul liber la plaja sau prin mall-uri. Am luat un taxi ca sa ma duca cat mai rapid pe Strada Antony. Cat timp soferul era ocupat cu condusul dar si cu incercarea evident esuata de a ma agata, eu am preferat sa-mi verific facebook-ul, wapp-ul si e-mail-ul.
Prima zi de ''lucru'' avea sa fie foarte importanta, mai ales intr-un loc ca acesta, asa ca am fost foarte atenta la aparitie, cum de altfel mereu sunt. Mi-am luat o pereche de blugi mulati D&G, primiti de la o verisoara si i-am asortat cu o camasa din matase, din Zara. In picioare am preferat sa imi iau niste botine negre, cu toc cui, dar deloc inalte. Parul meu, culoare mierii, era lasat pe spate in bucle lejere, naturale. Urma sa-mi fac o aparitie frumoasa. Coborand din taxi in fata cladirii, nu am putut sa nu raman impresionata de amrimea acesteia. Avea cel putin 10 etaje, toate din sticla reflectanta, ascunzand ceea ce se petrecea inauntru. La mijlocul cladirii era emblema, iar sub ea era un panou imens, cu doi ochi mari, negri ca noaptea in care pareau ca se oglindeau stelele, si cateva modele imbracate in noua colectie de iarna.
Am rasuflat zgomotos, urandu-mi succes in gand.
Dupa ce am urcat scarile din marmura alba am ajuns in fata usilor care imediat s-au miscat in laturi, astfel am patruns in cladire. In fata mea se intindea o sala imensa, rotunda, in stanga careia se afla o receptionera la un birou mult prea inalt. M-am dus la ea, aratandu-i cererea.
-Va rog sa urcati pana la etajul 1, sala numarul 5, imi zise ea mult prea politicos, aratandu-mi spre lift.
Nu aveam de gand sa urc cu liftul un singur etaj, mai ales cand puteam privi minunantiile acestei cladiri: sculpturi impresionante, unele din aur chiar, sau macar poleite.., afise cu cele mai mari branduri in moda, creatii proprii si manechine din plastic peste tot pe care erau asezate haine lejere ca pe un piedestal. Am inceput sa urc scarile, admirand coloanele inalte. Wow!
Mergeam incet, neatenta, si deodata simt ca ma izbesc de ceva. Incerc sa ma prind de ceva, de orice, si apuc tare de corpul din fata mea, dar fiindca amandoi am fost luati prin surprindere, forta gravitationala nu a fost in ajutorul nostru, astfel ca am cazut, pe scari, cazatura mea fiind atenuata de un piept musculos. Ridic usor capul, si, printre suvitele rebele de pe fata mea am reusit sa vad un chip cu pometi inalti, perfect sculptati, si niste ochi negri, cunoscuti, care ma priveau intr-un mod care nu trada nicio expresie. Ma asteptam ca in orice clipa sa ma trasneasca cu niste fulgere aruncate din ochi. Dar nimic. Amandoi ne uitam unul la altul, fara sa spunem nimic.
Cand am vazut ca nu incearca deloc sa se scuze si nici sa ma ajute sa ma ridic, ma prind de balustrada, dar inainte sa incep sa ma ridic, il vad cum ma prinde de umeri si, cu un minim de forta, ne scoala pe amandoi in picioare. Acum eu eram cea nervoasa si am inceput sa trancanesc ca o psihopata, in timp ce el continua sa ma priveasca:
-Poate daca nu stateai si te holbai in telefonul ala idiot ai fi vazut pe unde mergi! Si pe deasupra nici nu iti ceri scuze!, tipam eu nervoasa, prea nervoasa ca sa imi dau seama ca el ma privea amuzant, cu o mana in sold si cealalta pe balustrada, intr-o pozitie lejera.
-Poate daca nu te holbai la niste pereti cu postere ai fi vazut ca veneam din directia opusa, imi raspunde el, fixandu-ma cu ochii aia negri, inumani de frumosi.
As fi vrut sa ii zic ceva si mai urat, dar brusc am inceput sa rosesc, fiind atat de aproape de un barbat superb care incepea sa ma intimideze. Mi-am luat geanta de jos si, aruncandu-i o ultima privire urata, l-am ocolit, urcand scarile cat de repede imi permiteau pantofii.
Super! Prima mea zi de practica a inceput cum nu se putea mai bine!
