༒•ᴘʀᴏᴘʀɪɪʟᴇ ʀᴇɢᴜʟɪ•༒

Surpriza!

    Dupa o săptămana grea si aproape interminabilă,e in sfârșit vineri. M-am trezit cam morocănos,asa ca am sa evit contactul cu lumea azi. Pun pe mine un costum,accesorii de baza,imi iau dosarele si o pornesc spre birou.
     Vremea e la unison cu mine. E înnorat si ploua torențial. Traficul e infernal,am întâmpinat si doua accidente pe drum.
     -Ziua perfecta.spun eu si-mi dau ochii peste cap,satul de săptămana asta groaznica.
     Parchez mașina in fata clădirii,imi iau dosarele si merg morocănos pe hol,fara a scoate un cuvânt sau a saluta pe cineva. Închid cu zgomot ușa biroului si încep sa răsfoiesc nervos un dosar din care constat ca lipsesc acte importante.
      -Futui!exclam si arunc dosarul in perete.
     Imi sprijin capul intre palme si oftez profund. Ma ridic de pe scaun sa-l ridic,cand nu stiu cum reușesc sa dărâm toate pixurile pe birou.
-Oh,pe bune?!spun cu voce tare si lovesc scaunul cu piciorul,cand Sara intra in biroul meu.
      -Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf?întreaba ea lăsându-mi ceașca de cafea pe birou,apoi se aseaza alături.
     -Te rog sa iesi!spun eu poate mai iritat decât este cazul.   
    -Domnule Matthias,s-a întâmplat ceva?
    -IESI AFARA!urlu eu lăsându-ma condus de nervi.
     -Da,domnule!spune ea si iese fara sa-si ridice privirea din pamant.
     Dupa ce reorganizez biroul,ma afund in scaun si-mi savurez cafeaua. E o liniște perfecta acompaniata cu bazaitul neoanelor cu care sunt atat de familiarizat.
Semnez,completez tabele,scriu,strerg,aprob,resping,tai,rescriu,pana cedez nervilor. Ma ridic de pe scaunul de la birou si privesc pe fereastra la ploaia care nu conteneste sa cada. Încerc sa ma relaxez,imi aprind o tigara si ma las sa cad in scaunul moale.
Un ciocănit firav ma face sa-mi ridic capul dintre palme,dar apoi il las inapoi sa cada si murmur
-Intra!
-Domnule Matthias...incepe Sara usor speriata de iesirea mea de mai devreme,probabil asteptandu-se la inca una de acest gen. Este o domnișoara afara care vrea sa va vorbească.
-Spune-i sa vina.spun eu fara sa-mi ridic macar privirea catre ea.
Inchide usor usa biroului,apoi ma las pe spătarul scaunului,asteptand misterioasa vizitatoare.
-Iubitule!exclama Alicia dând usa de perete,sarind peste birou,fix in bratele mele.
-Alicia!spun si o imbratisez stans,ea fiind singurul motiv al fericirii mele de azi.
-Esti gata sa vezi ce ti-am pregatit?
-Pai...Cred ca da.spun incercand sa ma destind putin,si sa-i ofer un zambet sincer,oricat de chinuit ar fi el.
Vizibil entuziasmata,ma prinde de mana si cand ajungem in fata masinii mele,isi scoate eșarfa de la gat si mi-o prinde in jurul ochilor.
        -E de bine sau ma rapesti?
        -Tu doar taci si ai rabdare. O sa-ti placa!
        Ma asez usor pe scaunul din dreapta al masinii,apoi aud cealalta portiera cum se deschide si se inchide. Ii intind cheile,apoi aud cum le introduce in contact,apoi sunetul motorului,senzorii din spate,simt virajul si parca pot vizualiza masina pe carosabil.

      Dupa cateva minute bune in care am fost legat la ochi in propria masina,incercand sa ma gandesc la toate variantele posibile si imposibile,legate de locul unde vom avea sa mergem,motorul masinii se opreste.
     -Am ajuns sau am uitat eu sa fac plinul.spun eu si o aud chicotind.
    -Am ajuns iubitule. Acum trebuie sa ai incredere in mine inca putin. Nu te dezleg acum.
     Cobor din masina si sunt învăluit de un aer umed si curat. Ploaia s-a oprit si se simte doar o racoare placuta. Simt pamant umed,semn ca nu e un loc asfaltat.
     -Mergi cu grija sa nu te lovesti. Tine-te bine de mine.
    -Unde naiba suntem?intreb eu cu voce tare fara sa realizez.
    -Iti va placea ai incredere.
    Dupa o distanta considerabila in care m-am împiedicat si lovit de ceea ce se simțeau a fi copaci,isi pune ambele maini pe bicepșii mei,si-mi imaginez ca are un zambet larg pe fata.
     -Esti pregatit sa vezi?
     -Pentru asta am fost nascut.spun eu si simt cum merge in spatele meu,ma imbratiseaza scurt,ca apoi sa dezlege eșarfa.
      Suntem intr-o padure tanara,langa un lac frumos,vast si in fata unei căbănuțe din lemn,iluminată cu lumina calda,si plante verzi pe balconul din sticla. Arata fenomenal. Raman complet fara reactie,apoi o privesc pe Alicia zambind
       -Este uimitor! Doamne,iubito e de vis.
      -Stiam eu ca-ti va placea.spune ea si ma saruta spontan pe buze,transformându-mi brusc ziua in una din cele mai reusite.