༒•ᴘʀᴏᴘʀɪɪʟᴇ ʀᴇɢᴜʟɪ•༒

Interogatoriu

      -Crezi ca te pot însoți?
     -Desigur,mi-ar prinde bine o companie familiara,in plus supervizorii  mei nu vor spune nimic. Dacă eu am încredere in tine,si eu au. Si daca cunoști pe vreunul dintre ei,imi creezi mie un avantaj.
      -Atunci merg sa ma îmbrac si te însoțesc acolo. Dacă dețin vreo informație referitoare la acel om,ți-o voi împărtăși garantat.
      -Mulțumesc!imi spune ea zâmbind copilărește si ma săruta cu entuziasm.
     Aleg sa port o pereche de blugi negrii,o cămașă lejera in aceeași nonculoare,la care nu ma obosesc sa închid toti nasturii. Accesorizez simplu un ceas auriu si un lanț subțire,niste pantofi intr-un model mai sport si sunt gata de plecare.
      -Doamne,Damian! Arăți pur si simplu ilegal îmbrăcat asa spune ea mușcându-si buza inferioară.
      -N-ai dreptul la opinie!spun eu râzând,plimbându-mi fara rușine ochii peste corpul ei.
       Rochia neagra din material usor,i se mulează perfect pe corp. Are un plovaras intr-o nuanță sângerie de roșu la care a asortat pantofi eleganți cu toc cui,in aceeași nuanță.
        -Sa mergem!spun eu si pescuiesc cheile mașinii.
         Soarele strălucește intr-o lumina palida,iar câțiva nori anunță ca este foarte posibil sa ploua. Ii deschid portiera Aliciei,iar ea imi zambeste timid. Acest moment imi amintește de prima noastră noapte. Conduc usor pe străzile capitalei,visător si totusi sunt destul de neliniștit. Nu stiu daca azi voi da cu ochii de vreun cunoscut,sau doar de o persoana total neînsemnată pentru mine.

      Dupa câteva minute ajungem in fata unei clădiri micuțe si  sumbre. Coboram din mașina,salutam paznicii din fata usii din fier,apoi străbatem un hol lung,demn de unul al unei secții din filmele de groaza. Cotim pe un hol la dreapta,apoi ajungem in fata unei usi de culoare verzuie pe care scrie mic "Alicia DeSalvo". Scoate o cheița ca de vestiar din poșeta,o introduce in yală si intram. O camera mica si nu prea primitoare,cu o masuta dreptunghiulară,acoperita de teancuri de foi si dosare,cu o lampa de birou in colțul stang,probabil si singura sursa de lumina.
Intr-un colț retras sunt inca trei scaune din plastic,asa ca Alicia imi face semn sa ma așez pe unul din ele. In timp ce așteptam unul din suspecți,imi fac de lucru prin telefon. Sunt tot mai tensionat,iar încordarea mea simt ca devine vizibila. Ma bucur ca Alicia e concentrata in foile ei si nu observa asta. La câteva momente gândurile mele sunt răvășite,iar inima mi-o ia la goană când brusc se aude ușa biroului,iar sunetul ma face sa tresar.
-Buna ziua!saluta el cu un aer sobru,aruncându-i o privire tăioasă Aliciei,in schimb pe mine nu pare sa ma observe.
-Buna ziua! Dumneavoastră trebuie sa fiți domnul Vincent Cart.
-Chiar eu,in carne si oase.scuipa tipul cuvintele si se trântește in scaun.
E un tip la cam 45 de ani,înalt,bine făcut,cu parul negru,o barba tunsa scurt si o mustață stufoasa. Are un tatuaj deasupra sprâncenei,si o privire rece si dura. O simt pe Alicia cum se fâstâcește in scaun,apoi spune.
-Dacă nu reprezintă o problema,la acest interogatoriu va participa si iubitul meu,cu scop de siguranță sau posibil informativ.
-De acord! O femeie atât de frumoasa ca dumneavoastră,sunt convins ca are mereu nevoie de companie masculina.
Face ochii roata prin birou,ma observa,dar nu pare sa-i pese prea mult ca ma aflu acolo. Alicia isi drege vocea si pregătește o foaie.
-Bun,domnule Cart,sa începem cu începutul. Care era relația dumneavoastră cu victima?
-Sunt unchiul ei.
-Dacă sunteți membru al familiei,de ce v-ar acuza cineva de uciderea nepoatei dumneavoastră?
-In urma cu aproximativ trei ani,fratele meu,implicit tatăl Izabellei,decedase. Fata fiind majora locuia alături de iubitul sau,dar moștenise întreaga avere a fratelui meu.
      -Deci sa inteleg ca pentru bani,ati fost sau ati fi fost dispus sa-i luați viața fetei?
       -Recunosc ca am vrut sa o lichidez pe Izabella,dar a fost o încercare eșuată.
       -Unde erați in acea noapte?
      -Ma aflam la câteva străzi distanta,fusesem sa închei un pact,iar când am trecut pe strada aceea,casa iubitului ei ardea. Nu era nimeni in jur,asa ca cine m-a văzut atunci,sigur a crezut ca eu sunt responsabilul. 
        -Spuneați ca ati vrut sa o asasinați. Cum anume?
        -Ceva clasic care nu implica durere. Ea era in club cu câteva prietene si am încercat sa-i strecor droguri in băutură,încercând cantități tot mai mari,pentru a forța limita si astfel sa moara de supradoza,si tot odată sa scap si cu mâinile curate.
         Ascult cu atenție răspunsurile date de bărbat, încercând sa caut mici detalii de care sa ma leg pentru al incrimina. Nu-mi place de el,o privește mult prea intens pe Alicia.
       -Da...spune ea terminând ceva de notat. Interogatoriul s-a încheiat. Puteți pleca.
      -Mulțumesc,doamna! La revedere!
      -La revedere!
     Alicia se lasa sa cada in scaun,apoi isi pune mâinile pe fata si mormăie.
      -Iubito,s-a întâmplat ceva?
     -Oh,nimic iubitule,doar ca...Vorbea atât de degajat,cu toate acestea a încercat sa o ucidă.
     -Unii oameni sunt pur si simplu imorali.spun eu cu falsa indignare.
    -Sa mergem acasă,iubitule. Omul acesta mi-a luat toata energia.