༒•ᴘʀᴏᴘʀɪɪʟᴇ ʀᴇɢᴜʟɪ•༒

Partea a doua

𝒞𝒽𝒾𝒶𝓇 𝒹𝒶𝒸𝒶 𝒶𝒸𝑜𝓅𝑒𝓇𝒾 𝒶𝒹𝑒𝓋𝒶𝓇𝓊𝓁 𝒸𝓊 𝒶𝓊𝓇,𝑒𝓁 𝓉𝑜𝓉 𝒾𝑒𝓈𝑒 𝓁𝒶 𝓁𝓊𝓂𝒾𝓃𝒶

Toată viața mea e o minciuna. Nici măcar numele meu nu e cel adevărat. Sunt doar o aparenta,ceva ce teoretic nu exista,dar care usor usor a prins viața. Nu sunt copilul nimănui,fratele sau măcar verișorul. Nu am la propriu o familie,dar din tot falsul meu,e si un sâmbure de adevăr. Un sentiment,o trăire,o amintire,iar tot ce e real din mine se leagă de Alicia. Singura femeie din viața mea,singurul motiv palpabil pentru care zâmbesc,singura mea familie.
Alicia e totul meu,iar eu mereu am fost obișnuit sa pierd totul. Daca ea-mi va cerceta cazul e posibil sa o pierd,la fel cum m-am pierdut si pe mine. De doi ani de zile pretind ca sunt altcineva,fac ceva ce nu ma reprezintă,sunt cineva ce niciodată nu am crezut ca voi ajunge.

5:00 ora Columbiei
Am aterizat pe aeroportul care e destul de aglomerat. Înaintam cu greu prin Mulțimea de oameni,pana ajungem in fata acestuia,unde ne asteapta o mașina luxoasa,un Nissan G-TR al anului curent,de un negru matt,cu geamuri fumurii. Alicia scoate cheile din geanta si mi le arunca căscand obosita
-Poftim si adresa,suntem in tara ta,te descurci mai bine decat mine,plus ca dupa atâtea ore de zbor,nu mai am energie sa conduc.
O sărut grijuliu pe frunte,ii deschid portiera si apoi urca in mașina. Conduc usor pe străzile Bogotei,admirând clădirile,orașul,care mi a lipsit atat de mult. Adoarme in scaunul din dreapta,asa ca opresc radioul si mergem in liniște pana la adresa indicată.
-Trezește-te,iubirea mea! Am ajuns la noua noastra casa.