༒•ᴘʀᴏᴘʀɪɪʟᴇ ʀᴇɢᴜʟɪ•༒

Un pahar de vin

E cam prima întâlnire oficială dupa mult timp. Nu sunt pe deplin pregătit sa ma îndrăgostesc iar,dar fata asta ar merita fiecare efort.
Ținând cont ca vom ieși intr-o cafenea,nu trebuie sa exagerez cu ținuta,dar nu pot nici sa arat de parca nu-mi pasa. Aris se amuză de starea mea de agitație si de faptul ca perfecționistul din mine se materializează pana si acum.
-Calmează-te prietene,spune el cu o relaxare care nu știu din ce motiv mă enervează,nu te însori,e doar o întâlnire.
-Vrei te rog sa taci? In locul tău mi-as vedea de "Domnișoara stomatolog".
-Oh te rog nu-mi aminti.spune el dându-si ochii peste cap. Era frumoasa...
-Da,si total opusul a ce cauți. Ești un tâmpit,nu ai dreptul nici măcar sa te gândești la o femeie cu insecurități.
-Da așa e. Voi fi mai atent data viitoare. Acum pregătește-te "mare lord",posibil sa dai lovitura cu ea.
Zâmbesc in timp ce-mi analizez umerașele cu haine. Aris pleacă si rămân singur cu gândurile mele. Ma simt puțin copleșit de context,asa ca ma arunc in pat si-mi liniștesc creierul cu ochii in tavan.

Dupa un dus scurt,care e menit sa ma aducă cu picioarele pe Pamant,revin in fata dulapului,de unde iau o pereche de blugi negrii si o cămașă in aceeași non-culoare,la care las deschiși primii nasturi pentru a oferi o senzație de comoditate. Asortez un ceas cu influente sport si câteva inele argintii si sunt gata sa plec. Opresc in fata unei florării si cumpăr un trandafir roșu,ca sa nu fiu chiar un bădăran,apoi la 21:00 sunt fix in fata casei ei.
      Nu o aștept mai mult de doua minute,ceea ce-mi lasă de înțeles ca e o fire punctuală la fel ca si mine. Arata demențial,intr-o rochie de un roșu sângeriu,pana la jumătatea coapselor,dintr-un material subțire si mătăsos. Cobor din mașina,ii înmânez trandafirul si ma îmbrățișează in semn de mulțumire,apoi ma săruta copilărește pe obraz. Ii deschid portiera mașinii, apoi pornim spre cafenea.
      -Ești o fire romantica...spune ea mirosind trandafirul zâmbind.
      -E mult spus,dar îmi place sa aduc zâmbetul pe buze femeilor. Mai ales când e asa frumos ca al tau.
       Se mulțumește sa ma privească zâmbind,tăcută. Ajunși in fata cafenelei ii deschid iarăși portiera,iar ea îmi zâmbește sincer. Se vede ca e plăcut surprinsă,iar asta ma bucura.

        Ne așezăm la o masa pentru doi,intr-un colț retras al cafenelei,care e destul de aglomerata.
       Comandam o sticla de vin si doua pahare,apoi eu sunt cel care rupe tăcerea dintre noi:
       -Pai...Alicia...
       -Da?spune ea nereușind să-si ascundă entuziasmul din voce.
       -Vorbește-mi despre tine.
       -Pai...Am 24 de ani si activez ca si detectiv.
       Nu-mi pot retine surprinderea la auzul meseriei ei...
       -Wow...Domnișoara detectiv.spun eu zâmbind.
       -Bine,mai am pana-mi obțin toate gradele pentru unul complet. Ma ocup momentan cu disparițiile animalelor de companie si al genților furate ale bătrânicilor din piață.
      Nu-mi pot reprima impulsul de a rade,dar si ea face același lucru. Pare sa-i placa ceea ce face,dar e clar ca-si dorește mai mult.
       -Idealul meu e sa plec in deplasări in afara granițelor,sa am in mâini cazuri nerezolvate,crime,furturi...
       -Te înțeleg. Cu toții avem nevoie de adrenalina in viața noastră. E un domeniu interesant...Dar trebuie sa fii mereu atât de atenta la toate detaliile si la tot ce se petrece in jurul tau.
       -Asa e,dar uneori ma mai las si eu purtată de val.spune si ia o înghițitură din paharul cu vin.
       -Adică precum seara trecuta?
       -Adică da.spune ea râzând.
      Seara continua cu povesti amuzante sau dramatice ale vieții ei,dar nu ma pot concentra prea mult la ce spune. Trebuie sa am mare grija la ce spun si la ce o las sa afle. E riscant sa spun ceva care poate dezvălui ceva din trecutul meu murdar.
       -Si tu...spune ea trezindu-ma din gândurile mele. Ai locuit mereu aici?
       -Nu.răspund eu mecanic,ca apoi sa realizez ca trebuia sa ma gândesc mai bine înainte sa răspund.
        -Dar?insista ea spre nefericirea mea.
       Devin puțin agitat si ma oblig sa găsesc ceva rapid,o poveste credibila,o minciuna adevarata de care sa ma leg si sa dreg greșeala.
         -M-am născut in Columbia.spun simplu,legandu-ma puțin de realitate.
        -Si de ce ai ales România? Acum cat timp ai venit aici?
        -In urma cu doi ani. Pai...pur si simplu voiam sa încerc altceva. Aveam un prieten aici,cunoscut pe internet,apoi am găsit si acest job ofertant.
      -Ma bucur ca ai ales România. Chiar daca poate sunt egoista.
      Rânjesc la referirea ei,iar ea roșește vizibil.

      La finalul serii ma ofer sa o conduc înapoi acasă. Ne sărutăm cu dorința,o privesc in ochii aceia sclipitori,apoi o analizez in timp ce se îndepărtează de mașina. Dupa ce dispare in spatele usii,ma îndrept spre casa. Cum a putut sa-mi scape un detaliu atat de important. Trebuie sa am mult mai multa grija,dar multumesc laturii mele spontane si credibilității ei si-mi vad liniștit de drum.