ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

⁰¹| sᴄᴀʀʟᴇᴛ ᴍᴏᴛʜ s-ᴀ ɪɴᴛᴏʀs..

— Hai scumpo. Urcă.

Yeeun a privit pentru ultima dată locul, fiind bucuroasă că se întoarce în orașul natal, Paris. A zâmbit tristă că trebuie să părăsească orașul unde locuiește de aproape 10 ani și să se întoarcă în locul unde s-a născut, intrând în tren urmată de părinții ei.

Nu înțelegea motivul pentru care trebuie să-și părăsească prietenii și liceul, însă părinții ei îl știau destul de bine. Trebuiau să se întoarcă de urgență în Paris.

N-au mai simțit asta de aproape 40 de ani, și le e frică de urmările a ceea ce simt că se formează.. Ceva rău se întâmplă.. Din nou.

Și-au ocupat locurile în tren, așteptând îngrijorați să ajungă în Paris.

–– Ești bine? o întreabă Sophie, mama fetei.

–– Sunt. răspunde Yeeun zâmbind. Cred că voi dormi puțin. Aseară am vorbit cu prietenii mei până târziu pentru a ne lua rămas-bun.

–– Bine.

Sophie a tras-o în brațele ei, brineta rezemându-și capul de umărul mamei sale.

–– Simți? Cu cât ne apropiem mai mult, cu atât ne simțim mai obosiți.. îi spune Sophie lui Mark atunci când este sigură că fiica lor a adormit.

–– Sper să nu fie ce credem noi că e.. Suntem prea bătrâni pentru a mai lupta.. spune bărbatul îngrijorat, privind pe geam.

Sophie a suspinat, amintindu-și de ultima lor misiune ca buburuza și carapace..

☆

–– Am ajuns.

Yeeun și-a deschis ochii, ieșind din tren cu părinții ei.

–– Sophie! exclamă Mark prinzându-i brațul soției lui atunci când starea de amețeală a lovit-o.

–– E m-mai rău decât credeam.. șoptește ea fiind sigură că doar Mark o aude.

–– Mama! Ești bine? întreabă bruneta îngrijorată, prinzându-i brațul mamei ei.

–– Sunt bine. spune Sophie zâmbind, pentru a nu o îngrijora pe fată. Hai acasă.

Mark și Yeeun au ajutat-o pe Sophie să intre în taxi, pornind înspre vechea lor casă, în prezent actuala.

Cu toții au luat câte un bagaj, intrând în casă. Era o casă de mărime medie spre mare, ca o vilă. Din toate camerele acelei case, doar camera lui Yeeun avea balcon, unde erau așezate două scaune și o măsuță, iar lângă intrarea în cameră ei se afla un ghiveci cu o plantă.

–– Um, cred că am uitat un bagaj.. Trebuie să mergem să-l luăm imediat de la taximetrist. spune Sophie privindu-l pe Mark, încercând să nu se dea de gol.

–– Să ne grăbim până nu pleacă din zonă. Yeeun, rămâi aici. Ne întoarcem imediat ce luăm bagajul.

Fata a aprobat nesigură, știind atunci când părinții ei mint.. Putea să simtă că ceva nu e bine.

Imediat ce Mark și Sophie au ieșit pe poartă, Sophie a căzut în brațele bărbatului, el înțelegând că trebuie să se grăbească.

Au luat mașina din garaj, plecând numaidecât înspre locul unde gardianul se afla, locul în care ajung pentru a doua oară.

Au intrat în clădirea ce era camuflată drept un garaj, intrând pe un hol și ciocănind la ușă.

–– Dacă e aici, atunci a simțit și el asta. spune Sophie, apoi aude o voce.

–– Intrați!

Au aprobat încrezători și au intrat, văzându-l pe același maestru Fu ce era întors cu spatele la ei, stând și privind pe fereastră.

–– Ați simțit, copii.. spune el întorcându-și capul.

–– Deci e real..? Se întâmplă din nou..?

–– Mă tem că da–

–– E numai vina noastră, Mark! spune Sophie agitată. În acea zi blestemată nu am reusit să recuperăm miraculoșii fluture și păun! Din cauza noastră alți tineri vor trăi un coșmar.. spune femeia căzând pe saltea lângă bătrân, ce s-a întors înspre ea și a privit-o trist. Noi am eșuat, Mark.. Nu am putut să îl invingem pe Scarlet Moth..

–– Sophie, ați apărat Parisul până în ultima zi, riscând totul. Ați fost niște eroi, și veți rămâne, buburuză și carapace. V-ați făcut datoria.

–– Maestre.. Nu am putut să facem ce a trebuit.. Credeam că l-am învins.. Cum a ajuns miraculosul din nou în mâinile greșite?

–– Cred că greșeala a fost a mea.. În loc să vă dau cei mai puternici miraculoși, am dat decât unul.. Pe al buburuzei.. Puterea miraculosului motan este mult mai puternică decât cea a miraculosului broască.. A fost greșeala mea. Însă nu o voi mai repeta.

–– Scarlet Moth va ataca cu prima ocazie.. Nu ai găsit pe nimeni potrivit? întreabă Mark. Noi nu mai putem să te ajutăm, maestre..

–– Nu am căutat. Acum am nevoie de timp pentru a putea deschide cutia cu miraculoși.. Nu am mai făcut asta de 40 de ani. Credeam că totul s-a terminat atunci, însă m-am întors îndată ce am simțit că ceva nu e bine.

–– Are același scop?

–– Vrea toți miraculoșii.. Însă nu voi permite asta. Puteți să vă întoarceți acasă, totul va fi bine.

Sophie a aprobat tristă, ieșind cu soțul ei din clădire.

S-au întors acasă, despachetând împreună totul și aranjând casa cum a fost odată, chiar dacă a durat toată ziua.

–– Am aranjat și cu liceul. Mâine este prima ta zi acolo. spune Mark zâmbindu-i fetei.

–– Mulțumesc. De-abia aștept să-mi fac prieteni, și sper să mă integrez repede. spune bruneta zâmbind, părinții ei zâmbind la rândul lor.

–– Cred că suntem obosiți după drum. Mai ales mama ta. Ar fi bine să ne culcăm devreme.

–– Bine, atunci mă duc sus. Noapte bună! vorbește Yeeun din nou, sărutându-și părinții pe obraz, apoi îndreptându-se spre camera ei de la primul etaj.

A intrat și s-a schimbat în pijamale, luându-și telefonul și așezându-se pe pat. Văzând un mesaj de la prietenul ei din Busan, pe care l-a lăsat acolo, a intrat în conversație.

daniel

– ai ajuns?

– da

– cum e acolo?

– ți-a fost dor?

– să zicem

– de-abia aștept să ne vedem în vacanțe

– și eu :(

– dar mai e până atunci

– putem vorbi mâine?

– sunt puțin obosită și mă gândeam să dorm

– mâine e prima mea zi la liceu, și nu știu pe nimeni..

– nu-ți face griji

– îți vei face repede prieteni, sunt sigur

– așa sper

– noapte bună ♡

– noapte bună ♡