ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

¹⁵| ᴄɪʀᴄᴀʀᴜʟ

— De ce nu scrii despre buburuză? Nu parcă era cea mai bună prietenă a ta? murmură ușor Yeeun, toți privind-o.

Și-a ridicat ușor capul de pe bancă, privind-o subtil în timp ce a ridicat o sprânceană.

— Yeeun, tu nu ai fost ieri de față, însă ai avut dreptate când ai spus-

Vru Yuna să spună, însă Lalisa o întrerupe.

— E compunerea mea și fac despre cine vreau! Ar fi cazul să-ți vezi de treaba ta! Ai venit de doar o zi și crezi că-mi poți da mereu peste nas!

Yeeun a privit-o imediat încruntată, văzând-o lovindu-i banca cu palmele și aplecându-se peste ea cât să-i poată șopti ceva la ureche.

— Fii atentă, fetițo. Te joci cu focul. Dacă te mai bagi în treburile mele, mă voi băga și eu în ale tale. Și crede-mă, nu vrei asta deloc. Pot afla și cel mai ascuns secret al tău, și nu voi mai avea milă.

S-a îndepărtat și a zâmbit inocent, într-un mod iritant, însă nu a durat mult căci Jeongguk i-a prins brațul și a întors-o înspre el.

— Vrei să te ajut, sau nu?

Spune băiatul deranjat de atitudinea iubitei sale.

— Sigur că vreau, iubire. Să mergem.

Și-a întors din nou privirea înspre cele două fete, lăsând apoi un sărut pe buzele roz ale brunetului, urmând să îl ia mâna în a ei și să părăsească împreună clasa, cei trei privind în urma lor.

— Ești bine? o scoate Yuna pe fată din gânduri.

— Da.. Sunt bine.

— Te-a amenințat, sau ceva? întreabă Jimin.

— Nu. răspunde îngândurată, oftând pentru a se calma.

— În fine..

Vorbește pentru ea însăși vrând să-și scoată din minte întâmplarea de mai devreme, lăsându-și fruntea să se izbească de brațul ei așezat pe bancă.

Pauza a trecut cu greu, cei ce aveau curs de limba franceză rămânând în sală și așteptând ca profesoara să-și facă apariția, asta și întâmplându-se când clopoțelul a anunțat încheierea recreerii.

După veșnicul salut avut cu studenții, femeia de vârsta a doua a luat loc la catedră timp în care a deschis catalogul, privindu-i apoi pe rând pe cei prezenți.

— Țin minte că v-am lăsat temă o compunere, așa cum am lăsat la toate clasele. Așa-i?

Primirea unui răspuns afirmativ din partea elevilor a făcut ca un zâmbet să-i înflorească pe chip, aprobând și privind la primul nume afișat la catalog, numindu-l pentru a citi.

— Max. Citește, te rog.

Băiatul cu păr brunet și-a ridicat privirea din caietul lui, așezându-și mai bine ochelarii la ochi și ridicându-se din bancă pentru a ajunge lângă catedră.

— Despre cine ai făcut? îl întreabă profesoara înainte de a începe să citească.

— Despre ambii eroi. Este o compunere puțin mai.. diferită și realistă.

— Sună interesant. Să te auzim.

Yeeun și-a rezemat chipul în palmă așteptând ca introvertitul ei coleg să-și citească lucrarea, un mic zâmbet fiind prezent pe buzele ei lucioase.

— Buburuza și carapace, cunoscuți acum drept buburuza și motan noir, noii eroi ai Parisului. Prima încercare a fost zadarnică, poate chiar o micuță pierdere de timp întrucât istoria se repetă. Trecutul rămâne trecut, dar ce se va întâmpla dacă și de data asta se va da greș? Câți ani la rând vom fi nevoiți să suportăm relele făcute de Scarlet Moth, care la rându-i a avut parte de o schimbare a imaginii, devenind Hawk Moth? Apariția unor eroi care au jurat să apere această capitală nu a rezolvat nimic, iar răul iar s-a instalat în oraș. Acum alții au ieșit la lumină, poate mai puternici, poate mai slabi. La rândul lor jură să ne protejeze, ceea ce și fac, dar până când? Până când vor crede că au învins forța răului, ca după câțiva ani să se repete nefericita întâmplare din prezent, iar Parisul să fie din nou acaparat de fluturași mov care ne vor transforma în cine știe ce răufăcător–