ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

²⁴| ᴄᴏsᴍᴀʀ 2

Eroul în costum negru care tocmai ce a găsit momentul potrivit pentru a se transforma și-a făcut cât de repede a putut apariția în curtea unde mai devreme se afla Coșmar, dând de Yeeun care avea privirea blocată în față și urmărea ceva care în realitate nu exista, fiind terifiată de ceea ce Coșmar a obligat-o să trăiască.

— Yeeun, revino-ți!

Imediat cum adevăratul Motan Noir i-a acaparat viziunea, cel provocat de akumatizat a dispărut iar coșmarul ei s-a terminat, bruneta clipind des pentru a înțelege ce tocmai s-a întâmplat cu ea.

— Ascunde-te și ai grijă să nu mai fi lovită de săgețile lui Coșmar. Bine?

Tânăra a aprobat prin mai multe mișcări ale capului înainte ca supereroul să-i ofere un zâmbet cald și să se grăbească în căutarea lui Coșmar, lăsând-o pe fată să privească pierdută în urma lui.

— Yeeun, ai de gând să te transformi odată?!

Adolescenta al cărei nume a fost strigat de Tikki a ieșit din gândurile ei legate de akumatizat și de ceea ce tocmai a trăit în legătură cu coșmarul de care îi este cel mai frică în adâncul ei, îndreptându-se numaidecât înspre debaraua liceului unde s-a transformat în Buburuza.

Pe de cealaltă parte, Motan Noir sărea de pe o clădire pe alta în căutarea akumatizatului însă împrejur era liniște deplină, tresărind ușor în momentul în care a simțit cum ceva îl furnică în spate.

Imediat cum s-a întors pentru a vedea ce s-a întâmplat, râsetul malefic al lui Coșmar care tocmai ce îl lovise cu o săgeată i-a zgâriat urechile, determinându-l să-și piardă echilibrul și să cadă de pe acea clădire, aterizând pe sacii de gunoi dintre două blocuri.

Nu a mai avut timp de reacție întrucât cel mai urât coșmar al lui a început să i se deruleze în fața ochilor, încruntându-și ușor sprâncenele când în fața lui apăruse Yeeun care îl privea cu o expresie plină de ură.

— Te urăsc, Motan Noir! Ești inutil, niciodată nu vei reuși să ne salvezi de acest akumatizat!

— Poftim..?

Rostește roșcatul pe un ton demoralizat, rămânând stană de piatră în fața colegei lui de clasă care continua să-l insulte și să-i spună că îl urăște.

— Pe unde o fi Motan Noir? se întreabă Buburuza care și-a folosit yo-yo-ul pentru a se deplasa la înălțime, căutându-și cu privirea partenerul care cel mai probabil se lupta cu Coșmar acum.

Atenția i-a fost captată de vocea familiară care se milogea în coridorul prezent între două blocuri, privind în jos de pe marginea unei clădiri pentru a-l vedea pe supererou cum vorbea singur, putând să-și dea seama cu ușurință că fusese și el o victimă a lui Coșmar.

Fără a mai sta pe gânduri a aterizat în fața lui, însă venirea ei nu a avut niciun efect asupra băiatului care continua să rostească aceleași cuvinte care au determinat-o pe Buburuză să împietrească.

— Yeeun, te rog, nu mai spune asta! Nu-mi mai spune că mă urăști!

— Că te urăsc..? replică albăstruia confuză, putând să distingă cu ușurință durerea din ochii și vocea partenerului ei. Dar nu te urăsc, Motan Noir! Revino-ți!

Aceste vorbe i-au ieșit pe gură inconștient, însă nu au avut vreun efect asupra celui care fusese afectat de vraja oribilă a lui Coșmar, fapt ce a dus-o imediat cu gândul la soluția întregii probleme.

Când ea a fost atinsă de săgeata akumatizatului iar cel mai înfricoșător coșmar al ei îl avea ca personaj principal pe Motan Noir, a fost nevoie ca însuși Motan Noir să apară în fața ei pentru ca vraja să fie ruptă, iar acum Motan Noir avea nevoie de Yeeun pentru a-și reveni, nu de Buburuza.