ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

²¹| ᴊᴜᴄᴀᴛᴏᴀʀᴇᴀ 2

— Să o facem.

Cu toate că nu era de acord cu ce urma să facă, Buburuza știa că nu există o a doua opțiune, așa că și-a ridicat yo-yo-ul la nivelul feței și împreună cu partenerul ei de luptă s-a lăsat luată și aruncată într-o încăpere în care oriunde priveai cu ochii vedeai numai o nuanță de alb care nu se mai termina.

La câțiva metri în spatele lor, cei doi eroi i-au putut observa pe toți locuitorii Parisului care își deschiseseră telefoanele fără a ști ce îi așteaptă, albăstruia privind la Yuna care era în fruntea adunăturii nesfârșite de oameni.

— În sfârșit cei doi protagoniști au ajuns în arena de luptă!

Vocea veselă și entuziasmată într-un mod malefic a akumatizatei s-a auzit în spatele acestora, toți întorcându-și privirile speriate și curioase înspre Jucătoare.

— Așa e, suntem aici, Jucătoareo. Acum ne spui de ce ne aflăm aici? rostește Motan Noir enervat.

Buburuza și Motan Noir și-au fixat imediat privirile pe cronometrul ce apăruse deasupra akumatizatei, acesta arătând 05:00.

— Începând din acest moment, Buburuză și Motan Noir, aveți 5 minute la dispoziție să îmi învingeți roboții. Dacă trec cele 5 minute iar voi ați ieșit învingători, tot vă vom afla identitățile. Roboții mei doar încearcă să grăbească acest proces. Start joc!

Acestea fiind rostite, Jucătoarea și-a îndreptat telefonul înspre podea și a trasat cu degetul astfel încât în fața celor doi să apară un cerc de foc albastru, din acesta începând să iasă rând pe rând roboți care nu mai așteptau nimic pentru a începe să fugă unde vedeau cu ochii.

Acesta a fost și momentul în care eroii și-au dat seama că trebuiau să se apere pe ei însă și pe oamenii din spatele lor, și totodată să se grăbească să învingă toți roboții care nu încetau din a ieși din acel cerc blestemat, pentru a le rămâne timp să o deposedeze și pe akumatizată.

— Nu ar fi mai simplu dacă aș distruge cercul? strigă Motan Noir pentru a fi auzit de partenera lui în timp ce se apăra de roboți cu ajutorul armei lui.

— Nu poți să distrugi cercul! îi răspunde Buburuza în timp ce făcea față turmei de metal ce o ataca din toate părțile. Astfel vei distruge arena și posibil pe noi toți!

Oricât ar fi încercat să se gândească la o modalitate de a scăpa de situația în care fusese pusă, albăstruia trebuia să țină piept roboților ce se înmulțeau tot mai mult, și să fie atentă ca nu cumva vreun om nevinovat să fie atacat.

— Distrage-le atenția! strigă fata dintr-o dată.

— Și cum, mă rog, ai vrea să fac asta?! replică băiatul frustrat.

Buburuza a sacrificat câteva secunde pentru a-și invoca talismanul norocos, momente în care, dintr-un motiv sau altul, nimeni nu a fost rănit în absența ei.

Însă ceea ce talismanul îi dăruise îi lăsase pe toți cu gurile căscate. Un robot de trei ori mai mare decât supușii akumatizatei apăruse lângă ea, micuții roboței fiind mai tentați să-l atace pe giganticul care nici măcar nu se clintea din loc.

— Nuu, nesăbuiților! Nu pe el!! strigă Jucătoarea nervoasă la imaginea din fața ei, acesta fiind semnalul lui Motan Noir de a acționa.

— Gheara felinei!

Îndată s-a năpustit asupra akumatizatei și i-a smuls telefonul din mână, acesta distrugându-se sub atingerea lui și eliberând un fluture mov care, cu ajutorul Buburuzei, a devenit alb.