ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

⁰³| sᴛᴀʀ ǫᴜᴇᴇɴ

— Clasa a XI-a C, unde ești? întreabă Yeeun citind plăcuțele de pe fiecare ușă, neputând să-și găsească clasa.

–– Ce clasă cauți? se aude o voce în stânga ei, bruneta întorcându-și privirea înspre cel ce apăruse lângă ea.

A rămas blocată când doi ochi ciocolatii au fixat-o cu privirea, încercând să se păstreze calmă pentru că băiatul din fața ei îi analiza atent expresia.

–– A.. A XI-a C.. se bâlbâie ea, dându-și o palmă mintală apoi.

–– Și tu ești?

–– Y-Yeeun.

–– Nu te-am mai văzut pe aici. Eu sunt Jeongguk.

Băiatul a întins mâna înspre ea, bruneta privind fără să reacționeze. Inima îi bătea atât de tare încât credea că îi va ieși din piept, și simțea cum obrajii ei capătă o culoare roz. Niciodată până acum nu a mai simțit un așa sentiment.. Puternic, care se împrăștia în tot corpul ei.

Într-un final i-a prins mâna, el luând-o și sărutându-i-o ca un gentleman, Yeeun trăgându-și imediat mâna simțind cum toată fața ei se înroșește.

–– U-Unde pot găsi clasa? întreabă fără să-l privească, auzind cum clopoțelul sună.

–– Urmează-mă.

L-a urmat pe brunet trecând de încă două clase, ea fiind prea rușinată să-l privească. Arăta ca o roșie.

Nici nu și-a dat seama că cel din fața ei s-a oprit, astfel lovindu-se dur de spatele lui.

–– Ești bine? întreabă îngrijorat, prinzându-i rapid mâinile și trăgând-o la o distanță mică de el.

–– Scuze.. Îmi cer scuze.. răspunde îndepărtându-se, după un timp în care a rămas blocată.

I-a eliberat mâinile zâmbind, apoi i-a deschis ușa clasei, făcându-i semn să intre înăuntru.

Bruneta a intrat și s-a oprit în fața clasei atunci când toate privirile au fost îndreptate înspre ea, iar o liniște înmormântală s-a lăsat în clasă.

–– Așteaptă să vină diriginta. îi spune Jeongguk zâmbind, mângâindu-i brațul, apoi se îndreaptă înspre banca lui.

Yeeun l-a privit până s-a așezat în prima bancă de pe rândul de la perete, adică rândul de lângă ușă, în clasă fiind doar două rânduri.

Geamurile mari ale clasei îți permiteau să vezi orașul, chiar și Turnul Eiffel. O priveliște încântătoare pentru o simplă sală de clasă.

Însă nu numai priveliștea era încântătoare, ci și băiatul ce i-a atins brațul mai devreme. Băiatul cu ochi ca perlele, buze ca două petale de trandafir, zâmbet atât de sincer.. Nu știa că perfecțiunea există.

Jeongguk s-a așezat lângă prietenul lui Jimin, acesta imediat dându-i un cot în braț.

–– Ea cine e? Nu pare de aici. întreabă Jimin analizând-o pe fată.

–– Cred că e noua noastră colegă. Tot ce știu e numele ei.

–– Deci ai reușit să intri în vorbă cu ea, amorezule?

–– Pare simpatică. Doar atât.

Pe ușă a intrat doamna dirigintă SeungHee, toți ridicându-se în picioare și salutând-o.