ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

²²| ɪɴᴛᴀʟɴɪʀᴇ ɴᴇᴀsᴛᴇᴘᴛᴀᴛᴀ

După un duș relaxant, Jeongguk și-a apucat ghiozdanul de pe podea și s-a trântit pe scaunul lui de birou pentru a-și face temele, sprâncenele acestuia unindu-se ușor când a dat de un bloc de desen necunoscut.

Nu a durat mult până să-și amintească întâmplarea de azi, momentul în care Yeeun l-a scăpat și nu a mai avut când să i-l înapoieze pentru că fata deja plecase, așa că o va face mâine.

L-a așezat într-o parte pentru a nu-i distrage atenția, scoțându-și cărțile și caietele pentru a începe lucrul, aruncând priviri curioase în direcția obiectului fetei în timp ce curiozitatea îl măcina pe interior.

— Nu omori pe nimeni dacă te uiți la ce desenează colega ta. Oricum știi că se pricepe, deci nu ai de ce să-ți speli după ochii cu clor. apare Plagg lângă brunet, acesta rotindu-și ușor ochii la auzul ultimei fraze.

I-a dat dreptate celui mic, lăsând pixul lângă caiet și apucând blocul de desen al fetei, rotindu-se cu scaunul astfel încât să ajungă cu fața înspre geamurile ce formau unul dintre pereții camerei.

Plagg a ajuns pe umărul lui, brunetul dând coperta la o parte și începând să admire fiecare desen de pe paginile ce i se arătau, ajungând într-un final la cel mai recent și totodată ultimul, ridicându-și ușor sprâncenele de uimire când și-a văzut alter ego-ul desenat pe ultima pagină.

— Yeeun a desenat asta?

Întreabă surprins în timp ce îl admira pe eroul Motan Noir desenat în creion, fiind prea vrăjit de perfecțiunea desenului pentru a observa dunga trasată din neatenție care a ruinat micul desen.

— Oo, ce avem aici? Cumva prima fană a lui Motan Noir?

Replicile lui Plagg s-au auzit cu ecou în urechile băiatului, acesta începând să leviteze până a ajuns în fața caietului, blocând imaginea lui Jeongguk.

— Te poți da?

Îl întreabă brunetul în timp ce privea deranjat înspre micuțul care se poziționase cu spatele la el, Plagg apucând pagina blocului de desen și întorcând-o pentru a vedea desenul de pe pagina anterioară, cei doi rămânând uimiți la imaginea ce li s-a arătat.

Masca buburuzei ce se descompunea ușor de la stânga la dreapta era atracția principală a hârtiei, brunetul admirând arta preț de câteva secunde înainte de a expira calm.

— Uluitor, nu-i așa? rostește pentru a primi o aprobare de la micul kwami. Cred că ar trebui să mă apuc de teme. Să nu uităm că înainte de miezul nopții, datoria mă cheamă.

✰彡

Când negura nopții a înghițit întregul oraș, Yeeun s-a lăsat îmbrăcată de costumul roșu cu pete negre pentru a-și încheia misiunea pe ziua de astăzi, și anume patrularea nocturnă.

Aterizând pe marginea de metal a ultimului etaj al turnului, s-a găsit singură pe platforma luminată în aceeași măsură de luna plină și de becurile monumentului.

Simțea că are nevoie de o micuță pauză, chiar în acest moment. Atâția akumatizați într-o singură săptămână, plus patrulările în fiecare seară o extenuaseră complet și simțea nevoia de a se elibera de ele măcar pentru câteva ore.

După ce s-a asigurat că partenerul ei nu este pe cale să ajungă prea curând la punctul de întâlnire, a rostit cuvintele care au transformat-o înapoi în fata obișnuită cu păr brunet, așezându-se pe margine și lăsându-și picioarele să atârne în gol în timp ce analiza tăcută împrejurimile orașului luminat.

Timpul a trecut pe lângă ea ca adierea vântului, închizându-și ochii și inspirând aerul rece de la acea altitudine înainte de a tresări ușor la zgomotul care s-a auzit în spatele ei.

A putut intui cu precizie cine apăruse în spatele ei, întorcându-se și făcând contact vizual cu Motan Noir care își așeza la spate bățul de care s-a folosit să ajungă sus, acesta privind-o confuz.

— Cum ai ajuns aici?

— Cu liftul? vorbește fata subtil, sunând neintenționat ca o întrebare.

Băiatul nu a mai replicat nimic, mirându-se ușor de atitudinea pașnică și neutră a fetei despre care Plagg a afirmat că este "prima lui fană", înaintând cu pași mici înspre locul în care Yeeun stătea și așezându-se lângă ea.

— Ce te aduce pe aici la ora asta?

— Mi se pare un loc liniștit în care poți să-ți pui gândurile în ordine fără să te deranjeze nimeni pentru că mai nimeni nu vine aici.

— Pot zice la fel, chiar dacă până acum am venit aici pentru a mă întâlni cu Buburuza pentru un scop stabilit.. Care apropo, ar trebui să ajungă din clipă în clipă. Adică sper că n-a uitat de patrulă.

Îndată ce vorbele roșcatului s-au auzit în urechile fetei, Yeeun și-a mutat vinovată privirea din ochii lui pe picioarele lor, vrând să ofteze în sinea ei însă a sfârșit prin a o face zgomotos.

— Te macină ceva?

O altă întrebare provenită de la erou a făcut-o pe brunetă să se blocheze, ochii căprui care priveau direct prin sufletul ei derutând-o pentru câteva momente în care și-a permis să se piardă în ei și să rupă conexiunea cu realitatea.

— Am momente în care simt că totul mă sufocă și se prăbușește asupra mea, iar presiunea de pe umerii mei crește tot mai mult pe zi ce trece..

— Nu îți imaginezi cât de familiară îmi e starea asta..

Yeeun a avut un mic moment de șoc când a realizat că nu a fost de acord să comunice atât de adânc alături de coechipierul ei în timp ce își purta costumul, însă acum totul părea atât de ușor de realizat.

— Ar fi cazul să plec..

Rostește speriată de gândul că ar putea începe discuții ce nu-și au rostul între ea și eroul cu identitate necunoscută de care îi era frică să se apropie atât cât nu trebuia.

— Vrei să te duc acasă?

— Mă descurc.

Spune grăbită și se sprijină în mâini pentru a se ridica și îndepărta de margine, pe la spatele ei băiatul vrând să-i prindă mâna însă s-a rezumat prin a începe să vorbească.

— Ești sigură?

— Da, voi fi bine. răspunde după ce își întoarce chipul înspre el, având din nou o tentativă de a pleca înspre lift dar iarăși a fost oprită.

— Umm, mai vii și în noaptea următoare? întreabă agitat, neștiind de ce avea astfel de stări pe care nu le-a mai experimentat până acum.

— Nu ți-e frică că Buburuza ar înțelege greșit atunci când ne va vedea împreună?

— Nu va înțelege nimic greșit. Chiar ea mi-a spus asta: "nu ar trebui să ne intereseze detalii din viețile noastre private".

— Oh, cum spui tu.. se întristează când îi aude vocea ce încerca să ascundă dezamăgire, întorcându-se din nou cu spatele la el. Da, voi veni..

— Bine, atunci ne vedem mâine. o salută cu reținere, Yeeun îndreptându-se înspre liftul ce avea să o coboare la picioarele turnului Eiffel.