ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

¹⁴| ᴇʀᴏɪɪ ɪɴᴛᴀʀᴢɪᴀᴛɪ

— Mai stai puțin, te rog?

Privirile li s-au intersectat, ochii amândurora strălucind în lumina lunii.

–– De ce?

–– Să ne mai cunoaștem.

–– Nu cred că este necesar să știi și alte lucruri despre mine înafară de ce știi până acum.

Băiatul i-a eliberat încheietura, atingându-și apoi ușor cotul în timp ce urechile lui s-au lăsat în jos, chipul lui arătând tristețe.

–– Nu am vrut să sune așa.. oftează ea. Identitățile trebuie să rămână secrete, la fel ca orice alt lucru ce înseamnă viața noastră personală, cum ar fi vârsta.

–– Deci niciodată nu o să știu altceva despre tine?

–– Ne știm de puțin timp. Vom vedea pe viitor ce va fi.

–– Dar eu nu voi spune nimănui cine ești. Nu am cui oricum, și nici nu aș face asta–

–– Dacă kwamii noștri au zis așa, nu îmi pot asuma vreun risc.

–– Bine. Mi-a plăcut să îmi petrec timpul cu tine, chiar și pentru alt scop. spune el zâmbind.

Buburuza a înghițit în sec, urmând să-i zâmbească.

–– Trebuie să plec. Este deja târziu și am ceva important de făcut înainte de a dormi.

–– Bine. Noapte bună.

–– Noapte bună.

Și-au zâmbit reciproc și albăstruia s-a folosit de yo-yo pentru a pleca, motan noir privind în urma ei.

Gândul de a o urmări i-a trecut prin minte, însă conștiința nu îl putea lăsa să facă asta, așa că doar a oftat și s-a îndreptat și el înspre casa lui.

Buburuza a aterizat în timp ce se transforma înapoi într-o fată normală și obișnuită pe balcon, intrând apoi rapid în camera ei.

–– 01:00.. oftează privind ceasul. Mai am câteva exerciții și compunerea.. Ce mă fac?

Tikki a privit-o tristă, oftând și ea la vederea micuței ei stăpâne obosite.

–– Exercițiile le pot lua de la Yuna mâine, însă acum chiar nu am inspirația pentru a face compunerea..

–– Concentrează-te și o să termini repede. O să-ți iasă.

–– Zici? întreabă ea așezându-se la birou, deschizând caietul. Aș fi egoistă dacă aș face compunerea despre mine, așa că nu am de ales. Ce aș putea să zic despre motănel? Nici nu vreau să-i fac eseu. O compunere de 100-200 de cuvinte ajunge, nu?

–– Cred că e suficient.

–– Să începem. oftează ea luând un pix în mână.

☆

–– Mm.. geme fata ridicându-și capul de pe caiet.

A văzut-o pe Tikki dormind lângă ea, apoi a luat telefonul în mână, deschizându-l cu speranța să nu fi întârziat din nou.

–– 8:10?! țipă ea speriind-o astfel și pe Tikki. Nu pot să cred cât am întârziat!!

A dat cu toate cărțile și caietele prezente în fața ei în ghiozdan, fără a se uita dacă a uitat ceva. A fugit înspre dulap și i-a deschis ușile mai să le scoată din balamale, luând cu viteza luminii un tricou și o salopetă albastră.

Și-a făcut fulger rutina și a coborât, fără să îi salute pe părinții ei ce erau în brutărie, și a început să fugă înspre liceu.

Fugea și nu se uita pe unde merge, astfel încăt înainte de a intra pe porțile ce duceau în curtea liceului, s-a ciocnit de cineva care la rându-i se grăbea să intre.

–– Jeongguk?

–– Yeeun?

Își pronunță amândoi numele simultan, privindu-se.

–– Pentru binele nostru ne-am grăbi. spune fata și pleacă rapid de lângă băiat, care rămăsese blocat cu privirea în ochii ei de cristal.

A fugit după ea, ajungând-o și bătând la ușă, așteptând ca profesorul să le dea permisiunea să intre.

–– Am uitat complet! Avem chimie prima oră! spune Yeeun, iar Jeongguk își dă o palmă peste frunte.

–– Doamna de chimie este o persoană strictă. Sper să te ierte de data asta, pentru că ești nouă. spune Jeongguk grăbindu-se cu fata înspre laborator.

–– Dar tu? De ce ai întârziat?

–– Am.. Stat până târziu să lucrez la acea compunere.. Nu-mi ieșea pur și simplu.

–– Oh.

Au ajuns în fața laboratorului, Jeongguk ciocănind și intrând atunci când profesoara i-a permis.

–– Ne scuzați că am întârziat. se scuză Jeongguk, iar profesoara îi face semn să se ducă la locul lui, pentru a o vedea pe Yeeun.

–– Tu ești eleva nouă?

–– Da, doamnă. Numele meu este Jang Yeeun. Îmi pare rău pentru întârziere.. Nu se va mai repeta. spune bruneta plecându-și capul.

–– Sper. spune profesoara privind-o suspect și superior. Poți lua loc lângă Yuna.

Yeeun a aprobat și s-a dus rapid lângă prietena ei, doamna Kim întorcându-se și continuând ce scria pe tablă.

–– Ce s-a întâmplat? șoptește prietena ei cea mai bună, însă bruneta îi face semn să tacă.

Nu voia să fie prinsă vorbind în timpul orei, ar fi fost prea mult. Profesoara și-ar fi creat o părere prea proastă despre ea.

–– Pst. șoptește roșcata înspre Jeongguk, ce stătea în banca din fața lor.

Jeongguk s-a întors, asigurându-se înainte că profesoara nu era atentă.

–– De ce ai întârziat? Nu-ți stă în fire.

–– M-am culcat târziu.. Am avut o problemă în familie.

–– Oh..

Când ora s-a terminat iar profesoara a părăsit laboratorul, Yuna a vrut să-și ia cărțile și să se ridice, însă a observat cum prietena ei dormea pe bancă.

A chicotit amuzată, atrăgând atenția celor doi din fața lor, Jimin chicotind la rându-i, însă Jeongguk înțelegea perfect starea prin care fata trecea.

Fusese prima noapte când s-au culcat atât de târziu pentru că au avut o zi atât de încărcată.. Bineînțeles, nu toată lumea trăiește ce lor li s-a dat.

E o adevărată provocare. Pe de o parte liceul, pe de alta protejarea tututor.

–– Yeeun.. spune fata zgâlțâind-o ușor pe brunetă.

Jeongguk a zâmbit moale privind-o pe fata prea obosită pentru a se trezi imediat, însă zâmbetul i-a dispărut când lângă el a apărut Lalisa.

–– Ggukie scumpete, vino să mă ajuți cu compunerea aia stupidă despre motan noir. Nu am nicio idee ce ar trebui să scriu.

–– De ce nu scrii despre buburuză? Nu parcă era cea mai bună prietenă a ta? murmură ușor Yeeun, toți privind-o.