ʜᵉʳᵒᵉˢ ᵃᵗ ᵈᵃʸ, ʟᵒᵛᵉʳˢ ᵃᵗ ⁿⁱᵍʰᵗ » ᴊʲᵏ

¹⁶| ᴄɪʀᴄᴀʀᴜʟ 2

Yeeun s-a oprit din fugit numai atunci când a ajuns lângă liceu, sprijinindu-și mâinile de genunchi și încercând din răsputeri să-și regleze respirația rapidă și sacadată, fiind încă speriată.

— Jeongguk.. Trebuie să-l salvez pe Jeongguk!

Și-a ridicat privirea în ochii kwami-ului ei, ascunzându-se după copacul din fața ei și privind atentă în jur înainte de a rosti cuvintele magice care au ajutat-o să se transforme în costumul de eroină.

— Tikki, transformarea!

S-a folosit de yo-yo pentru a ajunge pe acoperișul liceului, privind de pe acesta în curtea interioară și apoi la holurile pustii și liniștite.

— Aish! Unde naiba s-a dus?!

Din instinct, simțind oarecum că ceva nu este în regulă, și-a întors privirea în spate, rămânând cu gura căscată când a văzut un cort imens de culoare mov sclipicios acoperind întreg parcul de lângă casa ei, strângând obiectul roșu în pumn.

— Asta nu este deloc de bine.

Nici nu a mai stat pe gânduri dacă să-l aștepte pe coechipierul ei căci imediat a sărit de pe clădire pentru a ateriza în fața parcului ce acum fusese transformat în locația unui spectacol.

A strâns din dinți și a privit la pancarda de deasupra intrării în cort unde scria "Bine ați venit la circ!", întorcându-și apoi privirea înspre mulțimea de oameni care se adunaseră la câteva străzi distanță pentru a privi la ecranul imens care le arăta imagini exclusiv live din interior, filmate de robotul akumatizatului.

S-a apropiat pentru a auzi și a vedea ce se întâmplă, irișii fiindu-i acaparați de pixelii care împreună formau transmisiunea.

Gura i s-a deschis în șoc la vederea lui Jeongguk care era ținut deasupra unei piscine ce conținea crocodili înfometați, roboțelul ce îl ținea și se juca cu el părând că poate să-i dea oricând drumul pentru a deveni hrană, iar în culise se aflau copilași de toate vârstele ce au fost prinși de Circar în timp ce se jucau fără griji în parc pentru a fi spectatori.

— Salutare oameni buni și oameni răi! Aveți ocazia de a viziona gratis un întreg spectacol organizat de mine și de prietenul meu robotic, iar ca copai îl avem pe acest tânăr chipeș ce s-a oferit de bunăvoie să ne ajute.

Camera a fost fixată pe chipul furios și totodată speriat al brunetului, acesta încercând necontenit să evadeze din strânsoarea robotului, trădându-i astfel cuvintele Circarului.

— Cred că putem spune start spectacolului! Să nu cumva să plecați din fața ecranelor, se anunță un număr extrem de interesant, și vor urma tot mai multe!

Râsul malefic al akumatizatului s-a putut auzi în urechile tuturor locuitorilor care priveau îngroziți la ce se întâmpla în interiorul cortului, imaginea unei măști mov apărând pe chipul acestuia, Circarul auzind vocea celui care îi dăruise fluturașul cu puteri magice și întunecate.

— Ce tot faci, Circarule?! Spune-i robului tău să-i dea drumul acelui băiat până nu pățește ceva!

— Nu-ți face griji, Hawk Moth. Dacă eroii sunt atât de bravi și dornici să salveze Parisul și locuitorii lui, îl vor salva și pe acest adolescent.

— Unde e motan noir? se aude strigătul unui bărbat speriat în dreapta eroinei, albăstruia întorcându-și privirea înspre acesta.

— O să-l sun.

Vorbește, urmând să-și deschidă yo-yo-ul și să îl sune pe băiat, însă căsuța vocală a eroului a apărut deîndată, făcând-o să ofteze îngrijorată.