꧁O Ruptura A Realitatii꧂MLB Story

Inima impartita in doua

De obicei puteam spune ca iubirea e un fleac.Vine si pleaca.Credeam ca imi voi gasi sufletul meu pereche ,avand apoi o viata impreuna cu el pana moartea ma va desparti de el.Doar ca , lucrurile se cam schimba.

Iubirea poate fi naiva .Iubirea ne face slabi.Slabi in a ne impaca cu gandul ca cineva intra in viata ta ,rascolindo.

***

Dm:Marinette?

M:Prezent!

Dm:Max?

Ma:Prezent!

Dm:Adrien?

Ni:Lipseste doamna!

Ciudat.De obicei venea la timp.Ma uit prin jur observand ca nici David lipseste.Am avut doua inimi.Acum le-am pierdut pe ambele.Inca sper ca timpul va putea regla totul...Sper...

****

Al:Sti ca maine seara este ziua lui nu?

M:Stiu stiu..

Uitasem.

Al:Deci vi nu?

M:Desigur!

Uh nu!

Al:Ok deci hai sa mergem pana la Mall!Trebuie sa fi de invidiat maine seara!

M:Yey!!...

Sa ma omoare cineva va rog....Nu puteam sa ii spun lui Alya despre cearta intre mine si David...sau de Adrien....

***

Cateva ore mai tarziu,tarata de Alya prin o mie de magazine am ajuns si eu acasa.Nu mai aveam chef de nimic.Asa ca am facut o baie,m-am imbracat in pijamale,am inchis usa vrand sa stau singura si m-am pus in pat sa ascult musica.Sincer nu ma simteam prea bine....

***

..:Psst!

Un glas se auzi de pe balcon.Primul lucru din instinct era sa ma ascund.Dar,mi-am dat seama ca e o voce cunoscuta mie.

M:Ce doamne feri vrei de la mine la ora asta?!

Ad:Scuze,pot sa vi pana jos aici?

M:Sunt confuza de ce?

Era un fel de scena din Romeo si Juliat,doar ca nu prea romantica.El jos pe strada strigand la balconul meu.Nu inteleg de ce a venit la ora asta...

M:Este 3 noaptea!3 noaptea!!!

Ad:Te rog mult,numai tu ma poti intelege.

Deabea acum i-am observat ridurile ce ii inconjurau ochii de la atata plans.

Mi-am pus un halat pe mine si dusa am fost.Intr-un fel nu voiam sa merg.Voiam sa se confrunte cu ce m-am confruntat si eu dar...nu arata asa de bine...

M:Sunt aici.Si?

Fixandusi privirea in a mea,fata i se moleseste prelingadu-se in bratele mele .Suspinand.

Ma socat prima data.Mi-am dat seama pana la urma ca trebuia sa ii raspund la imbratisare.Nu era bine,nu era bine deloc.De cand il cunosc eu pe Adrien Agreste,asa cu defectele lui,nu a fost niciodata asa,fata de mine.

M:Ce s-a intamplat?*spun cu o voce stinsa *

Ad:Tata...

M:Ce e cu el...?

Ad:Nu se mai trezeste si....mie frica ca nu cumva...adica..e singura mea ruda si nu....

Suspinurile si lacrimile il opreau  in a mai vorbi .

M:Shh , e in regula,acum calmeazate si haide la tine acasa.Trebuie sa chemam o ambulanta.

Ad:Mersi...Adica vreau sa spun, mereu am fost un dobitoc cu tine si...nu e vina ta.Mereu tu ma intelegeai in orice iti spuneam sau faceam.Aveam si am in continuare incredere in tine Marinette.Imi pare asa ...asa de rau!

Vorbele lui erau ca o alinare de mult pierduta pentru inima mea.Dar pe de o alta parte tot ranita eram.Ii intelegeam supararea si privirea sincera din ochi dar...Aveam nevoie de timp