꧁O Ruptura A Realitatii꧂MLB Story

Rescrierea viitorului

Orele s-au terminat muult prea repede ca de obicei!Toata ziua gandul imi era numai la cum va reactiona David cand ii voi spune ca am rescris viitorul.Pe bune acum!Cat de schimbat poate fi?!

***

Acum e momentul.Eram in biblioteca , numai eu si David.

Da:Bun deci acum *scoate o hartie din buzunar si o rupe* gata!Cred ca a functionat!

M:David...trebuie sa iti spun ceva...

Da:Marinette, ma sperii...

M:Te rog nu te supara dar i-am spus lui Adrien efectiv totul .

Am scos acele cuvinte asa de repede din gura mea ca nici macar nu am avut timp sa le scanez.

Da:Poftim?!

Stiam ca se va enerva...Stiam....Dar ce aveam altceva de facut?Sa mint?

M:Te rog nu te supara....Ce se poate intampla?...

Da:Te rog mult sa nu mai spui asta nicioadata*spune nervos printre dinti*Mereu se intampla ceva .

Ma simteam jalnica.De ce  oare nu mi-am tinut gura?!De ce mereu cand sunt pe langa Adrien inima incepe sa ma controleze!?Sunt o dezamagire....

M:Nu am vrut....

Ma invinovate-am singur.Din cauza asta am inceut fsra sa vreau sa plang usor.Dintr-o data David s-a calmat luandu-ma de mana.

Da:Te rog mult nu mai plange ok?Nu e....vina ta....Bine defapt e vina dar...te rog nu mai plange...nu stiu ce sa fac cand o fata plange.

M:Pe bune?,un ras inabusti iese din suspinurile mele.

Da:Pe bune.

Si asa terminam conversatia aratandu-mi un zambet perfect de al lui.

***

Zilele treceau si treceau , parand ca nu se mai termina.Asteptam cu nerabdare viitorul.Viitor care se apropia cu pasi repezi.

M:Esti gata?

Ad:Mai mult decat gata.

Ne prindem de maini.De data asta vom incerca sa vorbim civilizat cu Domnul Agreste...

***

Ad:Te rog tata....

Da:Dar..de unde stiti?!E imposibil!!

Ad:Stiu ca vrei sa o aduci pe mama inapoi.Si inteleg asta.Dar asta nu inseama ca trebuie sa terorizezi tor Parisul numai pentru scopurile tale...Mama s-a dus , si nu se mai intoarce..

Adrien vorbea pe cel mai calm ton posibil.Pe de o parte Domnul Agreste era intr-un fel iritat.Stateam strans de bratul lui Adrien.Speram ca torul se va termina cu bine.

Da:Adrien....

Ad:Daca vei incerca asta te vei omora pe tine insati!Tata!Vei avea cancer si vei muri!Iar Felix iti va lua miraculosul drept ,,mostenire" si ne va omora pe toti!

Da:E imposibil...

Ad:Tata!Asculta-ma!Am incredere ca ma iubesti intrasa fel incat sa ai incredere in mine!

Domnul Agreste sta putin pe ganduri analizand ,cred , fiecare informatie noua.

M:Va rog ascultati-ne....

Se apropie usor de noi.Se opreste fix in fata lui Adrien.Isi intinde mana spre brosa pe care o purta , inmanand-o lui Adrien.

Da:Ia-o , pana nu ma rascandesc.

Adrien se uita derutat la mana intinsa.Dupa o secunda , insfaca brosa strandand-o strans.Ii simteam usurare depe chip.Eram la fel de fericita ca si el.

Adrien il strange intr-o imbratisare stransa.

Ad:Iti multumesc asa de mult tata!Tocmai ti-ai salvat cat si tie , si nou vietile.

Da:Te iubesc fiule...Si imi pare asa de rau..Sunt un maniac!

Ad:Nu tata , incercai sa faci un bine.