Păpuşarul ( noua variantă pentru "The Monsters from my head" )

Rătăcitor

Privea rotocoalele de fum risipindu-se în aer, asemănându-le în gând cu voalul de mireasă purtat de vânt mai departe şi mai departe. Muzica se terminase şi mulţumi în gând pentru aceasta, se săturase până peste cap de melodiile alea învechite.Stinse plictisit ţigara şi aruncă o privire rapidă prin bar. Aceleaşi târâturi dintotdeauna, feţe mohorâte de beţivani împleticiţi, adormiţi pe jumătate. Ce mama dracului căuta el printre ei de fapt? Fiindcă era şi el unul dintre ei_ asta ar spune mulți, dar el ştia mai bine. Le va arăta el tuturor într-o bună zi, le va arăta adevărata sa valoare.

- Închidem în juma' de oră şi..

- Spuneai ceva frumoaso? i se adresă el femeii, afişând un zâmbet hâd în timp ce îşi întindea braţul stâng înspre posteriorul acesteia.

- Ţine-ţi labele acasă, putoare! îi replică ea şi îi trânti berea pe masă cu dispreţ.

- Te crezi mai deosebită, fetițo? Te dai tu pe brazdă, nu ai frică! răspunse bărbatul rânjind, încercând să o prindă de mână.

Cu calm, aceasta ridică halba goală de pe masă și se pregăti să îl lovească, dar acesta o imobiliză înainte ca aceasta să își finalizeze gestul și îi înconjură gâtul delicat cu degetele butucănoase. Aruncă o privire scârbită, bătrânului barman, care se apropia de el cu o bâtă de baseball și scuipă pe masă.

- Să vă ia dracul pe toți, mă faceți să regret că vă mai trec pragul, adunătură de șobolani! Am lucruri mult mai bune de făcut, așa că... Nu mă atinge!

Toate privirile fură atrase înspre el instantaneu. Glasul baritonal, dar mai ales izul de scandal ce plutea în aer îi ținea cu răsuflarea la gură. Analizară scurt bărbatul trecut neobservat până atunci, care făcuse greșeala să îi iasă în cale. Deja și-l imaginau cârpit bine și azvârlit peste vreo masă, așa că instinctiv cei din apropiere își strânseră paharele cu băutură la piept, apărându-le cu ardoare. Tensiunea creștea cu fiecare minut scurs în care nimic nu se întâmpla. Străinul și scandalagiul client stăteau acum față în față, unul zâmbind, unul rămas cu gura căscată. O liniște de mormânt domnea acum, fiecare dintre cei prezenți încercând să ghicească ce putea fi atât de paralizant la figura aceea comună a unui bărbat de vârstă medie, îmbrăcat sărăcăcios, cu trupul slăbit ca după o boală îndelungată.

Senzația de oprire din mers a bătrânului Cronos luă sfârșit când într-un final, bruta începea să pălească, ba mai mult să tremure și să se pregătească să o ia la fugă. Dar de ce? Cel pe care îl acuzase că îl atinsese își ceruse scuze politicos și îi înmână portofelul pe care acesta probabil îl scăpase. Ce putea fi atât de alarmant la noul venit?

- Cred că șobolanul nostru aurit a făcut pe el, să mă ia naiba dacă nu! strigă unul dintre vecinii de masă alăturate, iar în curând aerul vibră de râsete nestăvilite.

- Douglas, dragă, nu mai recunoști un vechi prieten? Ce naiba, omule? Zici că te-a vizitat stafia lui taică-tău, nu cel mai bun amic!

-Pun pariu că bietul tătic a murit de inimă neagră când a văzut la spital ce lighioană i s-a pus în brațe! comentă plină de ură chelnerița.

Urmă un nou val de râsete, acoperit de această dată de urletul înfiorător al lui Douglas, care readus la viaţă datorită sentimentului de mândrie, se năpusti asupra străinului. Ca o panteră, străinul făcu un salt lateral, asemănător unui pas de dans, în care fu îndeajuns ca Douglas să îmbrăţişeze aerul şi să se dezechilibreze. Furia înzecită cu care acesta se ridică de la pământ şi felul în care îşi căuta din priviri ţinta fu prilej pentru spectatorii înflăcăraţi să îşi golească paharelele şi să se gândească să mai ceară un rând. Mai grijuliu faţă de posibilile daune, decât faţă de vânzări, bătrânul Josh încercă să ia cuvântul:

- Domnule, ar fi posibil să continuaţi inedita revedere cu amicul dumneavoastră afară? A trecut de ora închiderii şi cu siguranţă...

Străinul aprobă cu o uşoară mişcare de cap, apoi îşi lovi fulgerător în piept partenerul de spectacol, făcându-l să se aplece de durere. Îi şopti acestuia ceva şi spre dezamăgirea celorlalţi cei doi se retraseră spre uşă .

Aflaţi afară, Douglas încercă să se smucească şi să fugă, dar nu apucă să se îndepărteze prea mult, până când simţi cum piciorul stâng cedează subit, iar o durere acută, însoţită de senzaţia de arsură îl face să se împleticească. Simţi apoi cum este prins înainte ca ameţeala să îl facă să cadă şi este târât fără prea multe galanterii până la maşină.

- Ce a fost asta? Dumnezeule, cum arde! se plânse el, în timp ce străinul îl aşeza pe bancheta din faţă.

- Să o numim ... hmmm, tratament special cu... de pe vremea când...

Încerca să rămână lucid, dar durerea era prea adâncă, făcându-l să simtă cum focul mistuitor îi umblă prin vene, otravă pură, inunându-i pântecele, făcându-l să i mistuie, fumegând plămânii, urcând cu repeziciune către creier, făcându-l să cadă într-un leşin adânc.

***

Lumina îi inunda ochii, făcându-l să se ferească. Încercă să îşi ridice capul, dar simţi o palmă rece, fină, apăsându-l.

- Te grăbeşti undeva? Eşti încă prea slăbit să te dai jos din pat.

Privi năuc şi încercă să spună ceva, dar limba refuza să îl asculte. Încercă să distingă trăsăturile celui care i se adresase. Un chip fermecător, aparent blând, dacă nu ar fi fost lucirea metalică, rece a ochilor albaştri, dar mai ales surâsul acela special. Un surâs magnetic, de reptilă, pregătită să te înghită, dar nu înainte de a jubila agonia ta.

-Cine.. eş..ti? reuşi într-un târziu să rostească.

-Sst! Pentru binele tău e mai bine să nu ştii. Tot ce te interesează acum este ce trebuie să faci pentru ca să beneficiezi de antidot la timp. Ori.. poate preferi să afli cum este să putrezeşti încet.. începând cu piciorul tău.

Încercă disperat să se ridice, dar descoperi curând cât este de slab şi tot ce putu face fu să îşi descarce furia prin privire, în timp ce bărbatul aşezat comfortabil pe un scaun aproape de patul său îşi inspecta unghiile îngrijite.

- Nu prea îţi place să faci conversaţie, nu-i aşa? Pari mai mult un om de acţiune. Asta e bine. Aşa că propun să o scurtăm. Liam te voia mort şi sincer să fiu, nici nu m-am obosit să întreb de ce. I-am promis că îl voi ajuta şi am făcut-o. Omul mi-a rămas îndatorat, acum e rândul tău. Pentru el şi pentru toţi ceilalţi eşti oficial ţeapăn şi îngropat. Ce nu ştie nimeni este că de la morgă a dispărut cadavrul găsit în şanţul din faţa casei sale, care de altfel a ars din temelii. Şi de altfel poţi să fii dacă asta doreşti.

Cu un gest nervos al braţelor îi făcu semn să treacă mai departe.

- O nouă identitate, dragul meu. Sst! Vei afla toate detaliile ta timpul potrivit. Acum este cazul să îl lăsăm pe doctor să se ocupe de piciorul tău. Mă rog, ce a mai rămas din el.