Destine pecetluite

Capitolul 13. Vincent

Îi veghez somnul neliniștit, chinuit de  febra pe care nici pastilele nu au reușit să o înlăture și îi sterg cu grijă boabele de transpirație ce i s-au format pe fruntea ei încruntata. Îi privesc neputincios chipul schimonosit și mi-aș dori să am puterea de a-i lua toată durerea asupra mea, să fiu eu cel ce zace în pat în locul ei, iar ea cea care să stea la căpătâiul meu, chiar dacă știu că nu ar face-o niciodată și ar prefera să mă lase să mor, dar nu îmi pasă căci binele ei e mai presus de al meu. Îi controlez încă o dată temperatura care nu vrea să coboare sub 39 de grade și mă bate gândul să o urc în mașină și să o duc direct la spital, că altă soluție nu văd. 

Atunci când Margaret mi-a spus la telefon că ea e bolnavă, am lăsat dracului tot și m-am întors înapoi. Oricum se va ocupa avocatul lui Fabrizio de restul, in absența mea și între timp nu vreau să fiu nicăieri altundeva decât aici, lângă ea, ascultând ce frumos sună numele meu pe buzele ei, pe care l-a pronuntat în șoaptă de câteva ori de când am ajuns, precum o rugaciune. Pun mâna pe fruntea ei fierbinte și inima mea uită să mai bată, oprindu-se în loc, atunci când pleoapele i se ridică și descoperind parțial albastrul ochilor ei, ingana din nou numele meu.

- Vino lângă mine, te vreau lângă mine, Vincent. Îmi cere agatandu-se de brațul meu, iar eu mă asez ascultător pe marginea patului lângă ea îndeplinindu-i dorința. Își împinge trupul firav în al meu, iar eu o trag mai aproape, lăsând-o să se adăpostească la pieptul meu.  Continui să îi observ fiecare mișcare încercând să imortalizez undeva într-un colțișor al mintii mele acest  moment atât de intim de care știu ca nu aș fi avut parte dacă ar fi fost conștientă. Își încolaceste mana în jurul meu și își intinde un picior peste ale mele, făcându-mă să zâmbesc. Ce imi faci tu mie, frumoaso? Cum reușești să ma faci să nu mai stiu de mine chiar și cu simpla ta prezența?

Telefonul vibrează zgomotos pe noptieră, iar razele puternice de soare ce scaldau întreaga încăpere au lăsat locul luminii plăpânde a lunii și cred că am adormit și eu alături de Sofia.
Cu mișcări lente pentru a nu o trezi, ma ridic cu părere de rău din pat si răspund la apel, ieșind în balcon.

-Mark, sunt eu,vocea prietenului meu răsună de la celalalt capăt, m-am gândit mult la discuția pe care am avut-o și poate sunt nebun, dar sunt de acord să colaborez cu tine. Nu înțeleg ce te împinge să îți trădezi familia și nici nu mă interesează, dar să nu crezi că făcând asta nu vei plati pentru moartea lui Vincent.

-Știu. Răspund scurt.

-Atunci știi și că atunci când voi intra in posesia probelor necesare pentru a baga la răcoare pe fiecare dintre voi , tu nu vei fi scutit de acest privilegiu. Te voi caută, Mark, jur că te voi cauta, doar pentru a-mi razbuna prietenul.

-Ai dreptate, iar eu voi fi acolo si te voi aștepta, Peter.
Închid apelul, strecurandu-mi telefonul în buzunarul pantalonilor. Peter tocmai a acceptat ajutorul pe care i l-am oferit și încă dinainte să fac acest pas știam că sacrificiul meu ar fi fost inevitabil, însă ma conforta că am avut un prieten ca el, dispus să îmi răzbune moartea, iar atunci când numele Trevino va ajunge la fund, Sofia va fi în sfârșit liberă, pe picioarele ei și își va putea regăsi fratele dupa care tânjește atât de mult. As fi incantat să pot contribui la reconcilierea lor înainte de toate astea și printre lucrurile pe care Toni mi le-a recuperat din seif ar trebui să fie vreun indiciu în aceasta privință . Nu poate fi departe și voi face tot ce îmi stă în putință să îl găsesc.
Revin în dormitor și înainte să plec pentru a-l întâlni pe Toni verific din nou starea acestei ființe gingașe ce a dormit precum un prunc în brațele mele.