Destine pecetluite

Capitolul 16. Vanessa

Știu că el m-a adus la spital împreună cu Francesco, însă nu a avut curiozitatea să mă vadă după ce m-am trezit,  nici un pic de interes să se asigure că sunt bine. Asta e dovada iubirii lui, același comportament plin de nepăsare pe care l-a etalat cu succes de fiecare dată în trecut, dar diferența este că pe atunci nici că îmi doream mai mult. Până și diavolul de Francesco a rămas pe capul meu  împotriva voinței mele, până cand doctorul m-a înștiințat că puteam merge acasă. 

Am sperat până în ultima clipă că va pașii pragul acelui salon,  preocupat de starea mea de sănătate, că mă va scoate de aici, dar nu a făcut-o.În schimb l-a trimis pe Toni, câinele lui credincios să se ocupe de toate procedurile necesare pentru externarea mea . Iar odată cu el a ajuns si Margaret care m-a asaltat cu o multitudine de întrebări pentru a înțelege ce și cum s-a întâmplat, mai ceva decât domnii polițiști care m-au vizitat înaintea ei. Am avut grijă să îi mint pe toți, nu am avut curajul să spun nici oamenilor legii și cu atât mai putin lui Margaret că îl bănuiesc pe Francesco ca fiind responsabil de cele întâmplate, așa cum nu am recunoscut de față cu Francesco că, de fapt,   chiar m-am îndrăgostit de Mark.

As fi putut muri în seara asta, iar atât primul cat și ultimul meu gând era îndreptat spre el.  Dacă e considerat un păcat să te îndrăgostești de cel ce ți-a ucis părinții atunci sunt cea mai mare păcătoasă și merit să ard în flăcările iadului. Însă atâta timp cât sunt încă în viață îmi doresc să îi rămân alături. Acum mă simt frustrata, dezamăgită, rănită, tristă, ba chiar furioasă și lista sentimentelor negative care mă încearcă continuă, datorită indiferenței lui.  Până mai ieri nu mă pierdea din ochi nici măcar o secundă și mă obișnuisem să îl am mai mereu prin preajmă, iar dintr-o dată ma ignoră fără niciun motiv. Ce tot spun? Un motiv ar avea, unul cât se poate de valid : copilul pe care Mercedes îl așteaptă, o parte din el, sânge din sângele lui. Nu părea să îl încânte ideea de a deveni tată, dar poate s-o fi răzgândit.

-Sofia, am ajuns. Margaret mă privește îngrijorată. Dau afirmativ din cap și deschid portiera, înaintea lui Francesco care era pregătit să o facă. Nu am prea mult chef de vorbă și după noaptea petrecută în spital, am nevoie de odihnă, foarte multă odihnă.

-Însănătoșire grabnică, Sofia! Cu toții am fost îngrijorați pentru tine când am aflat ce s-a întâmplat la casinou. imediat ce intru in casă sunt întâmpinată de zâmbetul fals al femeii care îi joacă pe degete pe Fabrizio și Mark.

-Mulțumesc, fac un pas cât să ma apropii mai mult de ea, însă cu starea ta, nu e recomandat să te stresezi .

-Scuză-mă, nu înțeleg la ce te referi. zâmbetul îi piere de pe buze.

-Sofia, te-ai întors acasă.  Vino să te îmbrățișez! Fabrizio mă îmbrățișează așa cum nu a făcut-o niciodată, iar Mercedes își frământă mâinile nervoasă, căci cu siguranță a înțeles că știu  că e însărcinată. Cea care era gata să tipe in gura mare că poartă în pântec copilul lui Mark acum pare cam preocupată. S-a albit toată la față, iar curajul pe care îl avea în fața lui,s-a dus pe apa sâmbetei.

-Slavă Domnului că ești bine! Cine a îndrăznit să facă asta va plăti scump, îți promit! se îndepărtează.