Ajunsa in parcare urca rapid in masina si nici nu isi dadu seama cum ajunse acasa. Rasufla usurata ca nu facu nici un accident si intra ca o furtuna in casa. Lasa pantofii la usa si isi sterse lacrimile. Nu dorea sa le arate sau sa le transmita gemenelor starea ei.
- Mami! Ai venit!
- Mami ai adus gogosi?
Ea le imbratisa strans si le plasa cate un sarut pe frunte.
- Imi pare rau, iubitelor. Mami a uitat de gogosi, insa in congelator avem inghetata. Asa ca fugiti si o puteti in boluri pana ma schimb.
Cele doua au fugit fericite, iar Ofelia se apropie de fiica sa ingrijorata.
- Aris, de ce ai venit asa de devreme? S-a intamplat ceva.
Ceda. Izbucni in lacrimi si isi imbratisa mama. Ofelia o imbratisa si ii mangaie cateva secunde spatele pana reusi sa o linisteasca.
- Cyrus dupa sapte ani de absenta a venit sa vorbeasca cu mine.
Cand ii auzi numele Ofelia impietri. O asculta apoi ii zambi bland.
- Mergi si te schimba, apoi cobora, stii ca lui Zoe si Kira nu le place sa ne astepte.
Urca scarile si imediat cum intra in camera ii scrise mesaj Corei sa il anunte pe Luca ca nu mai revine astazi la munca. Primi cateva mesaje ca raspuns, insa le ignora. Se schimba rapid in pijama si cobori. Zambi cand vazu ca fetele nu au inceput sa manace ci o asteptau pe ea. Se aseza intre ele si incepu sa manance.
- Am o idee. Ce ar fi daca desera comandam pizza? Apoi ne uitam la desene?
- Mami, esti cea mai buna!
Aris le zambi si continua sa manance. Dupa cum era sambata isi puteau permite o seara a fetelor.
Plasa comanda si alese cu fetele ce desen sa priveasca. Auzi soneria si fetele au fugit fericite sa deschida. Aris le urma si cand deschise fu uimita sa ii vada pe Cora si Damian. Cei doi i-au zambit, iar micul Sasha ii facu din mana. Aris le facu semn sa intre, iar micutele au fugit imediat sa isi vada verisorul.
- Aris, ce ai zice sa mergem la bucatarie? Luca mi-a povestit ce s-a intamplat azi.
Ea dadu din cap si o urma. Cora scoase doua pahare si o sticla de vin apoi turna.
- Cora, nu vreau sa beau.
- Eu cred ca fix de asta ai nevoie acum, surioara. De fapt, sincer nu pot sa cred ca dupa sapte ani acel nenorocit a revenit. Bine ai facut ca nu ai vorbit cu el. Nu merita. Nu dupa tot ce ti-a facut.
Aris doar tacu si lua cateva guri de vin din pahar. Cora ii observa tacerea si o privi intelegator. Lua si ea cateva guri de vin apoi scoase din dulap niste farfurii.
- Am luat inghetata pentru copii. Fetelor le place cea cu capsune nu?
- Da, e preferata lor si a mea.
Cora continua, pe cand Aris primi un mesaj pe telefon. Vazu ca e un numar necunoscut si din cauza curiozitatii il deschise.
" Sunt afara, capsunico, hai sa vorbim, te rog."
Aris imediat ii bloca numarul, insa curiozitatea o rodea asa ca se apropie de fereastra si privi cum el sta langa masina si o asteapta. Ofta puternica si trase draperia, apoi se ridica in camera fara a-i da vreo lamurire Corei. Revenirea lui dupa un timp atat de lung o obosea moral mai mult decat si-ar fi putut imagina.
Cora ii observa frustrarea cand pleca, asa ca se apropie de geam. Cand il vazu pe Cyrus se incrunta, apoi simti cum furia ii creste treptat. Se apropie de Damian si dupa ce ii lamuri situatia iesi urmata de el in curte, pe cand copii au ramas cu Ofelia.
- Cora, a trecut atat timp de cand...
Fata nu il lasa sa continue, deoarece palma ei se lipi dureros de fata lui.
- De unde ai atata tupeu in tine? Cum iti permiti sa vii asa dupa atatia ani? Crezi ca daca ii vei turna lui Aris niste minciuni pe urechi iti va sari in brate?
- Cora, inteleg ca am gresit, insa am venit sa imi cer scuze si sa vorbesc cu Aris. Pana la urma suntem ambii doi oameni maturi care isi pot rezolva problemele.
Cora pufni nemultumita, iar furioasa il apuca de camasa.
- Pleaca si nu te mai intoarce! Aris nu are nevoie de o asemenea persoana langa ea.
- Cora, vreau sa vorbesc cu Aris, nu cu tine.
Cu aceste cuvinte doar ii intoarse spatele si urca in masina ignorand-o. Damian isi privi sotia linistitor si luand-o de mana intra in casa.
Cyrus observa cum cei doi dispar din raza lui vizuala si iesi din masina. Intelese ca Aris nu are de gand sa iasa, iar o idee nebuneasca ii trecu prin gand. Vazu ca lumina in camera ei arde, apoi isi aminti ca in trecut ea des lasa usa balconului deschisa. Privi bucuros copacul batran de langa casa si fara a se gandi mult se urca in el. Il catara pana la balconul fetei si deschise usa. Spre fericirea lui era deschis si intra.
- Aris?
Fata tresari speriata, iar ochii i s-au marit la vederea lui.
- Ce cauti aici? Ti-am spus clar ca nu avem despre ce vorbi! Poti sa pleci la sotia si familia ta!
Cyrus ii zambi si se apropie de ea mai tare. Cand i-au mai ramas cativa pasi ii apuca mana si o trase intr-o imbratisare. Aris incepu sa se zbata, insa el doar ii mangaie parul si ii sopti sa se linisteasca.
- Nu iti poti inchipui cat mi-a fost de dor de tine.
Aris nu mai rezista si izbucni in plans.
- Te rog, nu plange.
- De ce ai revenit? Vrei sa ma distrugi iar?
- Aris...
Fata se indeparta el si isi sterse lacrimile care au curs.
- Te rog sa pleci. Nu doresc sa vorbesc cu tine, iar asta nu se va schimba.
El dori sa se apropie din nou de ea, insa fata lua o cana in mana si o arunca puternic in podea. Cyrus tresari, insa Aris nu se opri. Lua ceasul de pe masuta si il arunca in el. Barbatul insa evita contactul cu ceasul.
- Daca nu te opresti, vor zbura si alte obiecte spre tine si fii sigur ca voi nimeri.
Cyrus se opri si o privi trist.
- Imi pare rau ca te-am ranit, micuto.
Cu aceste cuvinte se intoarse spre balcon si pleca din camera. Aris ii vazu doar spatele cum se indeparteaza si cazu la pamant. Lacrimile au inceput sa ii curga siroaie, iar inima incepu sa ii bata mai tare. Se pare ca rana pe care o lasa plecarea lui se deschise iar.
CITEȘTI
Povestea Iubirii Noastre
Roman d'amour- Capșunico, m-am întors! Așa cum ți-am promis! - Te-ai întors, ai dreptate, însă e prea târziu Cyrus. Prea târziu pentru noi.
