Povestea Iubirii Noastre

Capitolul 16

Aris deschise ochii si imediat il cauta cu privirea pe Cyrus. Se gandi ca acesta se culca langa ea noaptea trecuta, insa nu il gasi. Il cauta in camera fetelor, insa nu il gasi nici acolo. Intra in bucataria spatioasa si observa un bilet pe masa. Zambi imediat si se grabi sa il citeasca.

" Draga Aris,
Dupa tot ce mi-ai povestit aseara nu stiu cum as mai putea da ochii cu tine sau familia ta. Imi pare rau pentru suferinta provocata. Sper sa ma poti ierta vreodata. Totusi sper sa imi permiti sa imi vad copilele. Doar atat.

Cu regret, al tau pe veci, Cyrus"

Aris isi sterse rapid o lacrima si isi turna un pahar cu apa. Nu stia daca era nervoasa sau trista. Nu se astepta la asa gest din partea lui. Daca pana atunci fu extrem de insistent, acum doar o lasa cu un bilet si atat.

Intra in camera fetelor si le trezi. Kira si Zoe au deschis ochii rapid si primul lucru pe care l-au facut a fost sa il caute pe Cyrus.

- Mami, unde e tata? De ce nu e aici?

Aris isi musca nervoasa buza. Nu stia ce sa le raspunda. De fapt nici macar nu stia unde e Cyrus.

- Trebuie sa plecam, bunica ne asteapta.

Incerca sa ocoleasca intrebarea si se ridica de pe pat.

- Nu! Vrem sa il vedem pe tati!

Aris ofta si se aseza la loc langa ele.

- Zoe, Kira, tati e la munca. Deseara promit ca va veni sa va vada, ok?

Cele doua au privit-o cu o oarecare indoiala, insa au acceptat. Aris le ajuta sa se imbrace, apoi le hrani rapid si iesi cu ele din apartament.

Dupa ce le lasa la gradinita conduse pana la firma. Spera sa il gaseasca pe Cyrus acolo. Urca rapid cele cateva scari si saluta in treaca niste colegi si colege. Lua liftul pana la etajul unde se presupunea ca e biroul lui si cu inima cat un purice batu la usa. Nu astepta un raspuns ci intra.

Il gasi in birou si un zambet ii contura buzele.

- Aris...

Dintr-un impuls nebunesc se apropie de el si il imbratisa strans. Cyrus se bloca cateva secunde, insa isi reveni repede. O stranse la piept si ii saruta parul.

- Capsunico? De ce esti aici? E totul in regula cu fetele?

- Imi pare rau, Cyrus.

- De ce iti pare rau?

- Imi pare rau ca nu am incercat sa te gasesc si ca te-am tinut departe de fete atata timp. Sincer!

Primi din partea lui o privire uimita, iar socul se putea citi usor pe fata lui.

- Nu! Eu sunt cel care a gresit si regret enorm, sincer. Imi pare rau ca am lasat un asemenea gol in viata ta. Insa iti promit, acum voi fi alaturi de tine si fete. Nu mai plec nicaieri.

Ea zambi si isi sterse lacrimile care se formasera deja. Se cuibari mai bine la pieptul lui zambi cand ii simti bratele cum o mangaie pe spate.

Ambii au ramas asa cateva secunde sau minute. Timpul nu mai conta pentru ei. Nu acum cand in sfarsit, dupa atata timp s-au regasit.

- Te vreau inapoi in viata mea, Cyrus.

- Si eu, capsunico. Vreau sa fiu atat tata pentru fiicele noastre, cat si un sprijin pentru tine. Si cine stie, poate in viitor, vom fi din nou impreuna. Pana la urma probabil, asta e doar inceputul povestii noastre.

Sfârșit

Stiu ca nu e probabil cel mai minunat si lung sfarsit, insa e unul la care m-am gandit mult. E un sfarsit deschis, iar fiecare are posibilitatea sa se gandeasca la finalul povestii lor. Va multumesc tuturor celor care au citit si votat aceasta poveste. Sper ca va placut!