Povestea Iubirii Noastre

Capitolul 2

Cu 8 ani in urma
Septembrie

- Cora, grabeste-te, voi intarzia la scoala din prima zi din cauza ta. Daca stiam luam autobuzul!

Cora isi dadu ochii peste cap si continua sa isi rujeze buzele.

- Nu te panica, sis, vom ajunge la timp. E doar prima zi asa ca fii calma.

Aris doar ofta si o astepta cuminte pe canapea. Daca era Ofelia acasa o ruga pe ea sa o duca, insa acum depindea de Cora, care dupa parerea ei nu era tocmai cel mai bun sofer.

- Sunt gata, putem merge.

Aris mai ca nu sari de pe canapea si o urma. Privi ceasul si observa ca mai are doar zece minute pana la inceputul orelor. Ofta nervoasa. Stia ca nu va reusi sa fie la timp si cel mai probabil va primi o mustrare.

Cora opri la un semafor, apoi isi auzi telefonul cum suna. Raspunse rapid si dupa cateva replici, isi intoarse capul fericita spre Aris.

- S-au schimbat planurile, sis. Scoala ta azi se anuleaza. Mergi cu mine.

Aris dori sa protesteze, insa dupa fata fericita a Corei intelese ca nu va avea nici un efect. Tacu nemultumita si doar isi intoarse privirea spre geam. Nu cunostea drumul, asa ca nu isi putea da sema unde o duce Cora.

Fata vira spre o strada lunga plina de case, iar in partea dreapta observa cum se intinde marea. Imediat zambi fericita, stia ca daca Cora o va lasa singura poate merge pe plaja, ceea ce o incanta.

Cora opri masina si isi lua in mana telefonul. Ceru sa i se deschida poarta si intra cu masina in curtea unei case foarte impunatoare.

- Aris, lasa geanta aici, inauntru nu vei avea nevoie de ea.

Ea dadu din cap si o urma. Cand intra, imediat privirea ii fugi in toate partile pentru a admira arhitectura casei. Adora sa faca asta, mai ales fiindca dorea sa devina designer de interior dupa terminarea scolii.

Din cauza neatentiei se lovi puternic de cineva. Aproape cazu, insa fu prinsa la timp.

- Scuze, scuze, sunt foarte neatenta. Imi pare rau.

Spuse intr-o suflare, iar barbatul din fata ei doar zambi.

- Nu e nimic, tu presupun ca esti sora Corei?

Aris dadu din cap si incepu sa ii analizeze trasaturile. Era un barbat extrem de frumos.

- Mergem?

Ea tresari puternic, ceea ce il facu din nou sa zambeasca.

- Unde?

- Sus, Cora si restul cred ca ne asteapta.

Aris doar dadu din cap si urca alaturi de el dupa cum presupunea ea in mansarda. Muzica rasuna in boxe, iar Cora era langa un baiat pe care ea nu il cunostea. De fapt in realitate nu cunostea pe nimeni din acea incapere.