Aris era ingrijorata. Nu dori ca Cyrus sa afle vreodata despre copii. Cel putin nu in asemenea mod. Rodea nervoasa creionul si sa un moment dat se ridica. Cateva priviri curioase s-au indreptat spre ea, ceea ce au facut-o si mai nervoasa. Lua un dosar si se ridica in biroul lui Luca. Batu la usa, iar cand auzi un "intra", intra ca o furtuna.
- De ce mi-ai facut asa ceva?
- Aris, despre ce vorbesti?
- Chiar nu e evident? Dupa cat am suferit din cauza acelui nenorocit tu il auduci aici si il faci si partener de afaceri? Esti nebun?
Luca o privi apoi se ridica si se apropie de ea. Se sprijini de birou si ii puse o mana pe umar.
- Stii si tu ca nu Cyrus e vinovat de ce s-a intamplat atunci, ci mama lui. Asa ca te rog, vorbeste cu el.
- Nu imi vine sa cred ca esti de partea lui. Daca e asa, atunci ramai cu noul tau "prieten", insa sa nu te mai apropii de mine sau fete.
- Ajunge, Aris! E compania mea, fac parteneriate cu cine vreau si nu consider necesar sa ma consult cu tine. Asa ca te rog, mergi acasa, ai o saptamana libera. Peste o saptamana te intorci si termini toate proiectele la care lucrezi, apoi daca atat de tare doresti vei putea demisiona.
Tipatul lui o facu sa tresara, iar cateva lacrimi erau gata sa cada. Iesi din cabinet ravasita si intra in baie pentru a se spala pe fata. Intra si isi isi dadu cu apa rece peste fata, insa paru ca nu ajuta. Lacrimile erau gata sa cada din nou, iar o stare puternica de ameteala o cuprinse.
- Aris, esti bine?
Glasul lui Cyrus desi parea ingrijorat nu o facu sa se simta mai bine. Aris isi duse mana la cap apoi vazu doar negru in fata ochilor si cazu.
Cyrus tresari speriat la auzul cazaturii si intra fara vreun avertisment in baie. O gasi pe podea, iar inima pentru o secunda i se opri. Suna speriat la ambulanta, apoi o ridica in brate si aproape fugi spre ascensor. Cobori cu ea si o urca in ambulanta.
- Ce i s-a intamplat?
- Nu stiu, a cazut in baie.
- Ia ceva pastile? A avut parte de vreun stres in ultimele zile?
- Probabil e de la stres. S-a emotionat cam mult in ultima vreme.
Medicul a dat din cap, iar Cyrus ii lua mana si ii plasa un sarut. Era prea ingrijorat, mai ales ca probabil cauza lesinului era el.
Aris fu internata intr-un salon, iar Cyrus insista sa stea cu ea. Dorea sa ii fie alaturi cand se va trezi. Se aseza langa ea si ii privi fata palida apoi ii mangaie parul.
- Imi pare rau, micuto. Imi pare rau.
Ii saruta fruntea, apoi auzi cum incepe sa sune telefonul. Vazu numarul Corei pe ecran si raspunse imediat.
- Unde e Aris? Ce s-a intamplat cu ea?
- E la spitalul sf. Monica, starea ei e buna, medicii presupun cauza lesinului ca fiind stresul.
- Le voi lua pe fete, apoi voi veni la spital.
- Nu e nevoie, cand se va trezi o voi aduce acasa.
Inchise apelul si isi indrepta privirea spre ea. Nu se schimba aproape deloc. De fapt cu varsta deveni mai frumoasa, daca era posibil asa ceva. Sapte ani se culca si se trezea cu gandul la ea, iar acum cand o avea alaturi, nu stia cum sa isi adune gandurile si sa ii povesteasca totul cum a fost in realitate, atunci cand a fost nevoit sa o paraseasca.
- Aris...
Ea deschise ochii, iar Cyrus simti o bucurie de nedescris in interior.
- Unde sunt?
- Esti la spital, ai cazut in baie si te-am adus aici.
Ea doar ofta si isi trase mana din a lui. Tacu cateva clipe, apoi tresari.
- Kira si Zoe, cineva trebuie sa le ia de la gradinita.
- O va face Cora, asa ca nu te ingrijora din cauza asta acum. Voi chema medicul.
Iesi din salon, iar apoi intra urmat de medic ai asistenta medicala. Acesta ii facu o consultatie, apoi asistenta ii lua niste analize.
- Rezultatele vor fi peste doua zile, iar pana atunci va trebui sa luati aceste vitamine si sa evitati stresul. Acum puteti merge acasa.
Cyrus iesi cu ei din salon si se aseza pe un scaun asteptand-o. Aris iesi din salon, iar el se apropie si o stranse de talie.
- Nu imi refuza ajutorul. Te rog, nu acum.
Ea tacu, iar Cyrus o ajuta sa ajunga la masina. Urca si el apoi se apleca pentru a-i pune centura. Aris doar tacu, iar el fiind atat de aproape de ea nu se abtinu si ii saruta fruntea, din nou. Aris doar inchise ochii cateva secunde, apoi isi intoarse capul spre geam.
- Aris, stiu ca am gresit, insa acum am revenit si fii sigura ca totul se va schimba.
- Cyrus, totul s-a schimbat odata cu plecarea ta. Acum nu mai are rost sa schimbi ceva, toata durerea pe care mi-ai provocat-o nu va disparea niciodata.
El doar tacu si ce concentra la drum. Stia ca Aris avea dreptate si se blestema ca nu reveni mai inainte. Totusi acum nu putea reintoarce timpul pierdut. Ofta puternic si opri masina la marginea drumului.
- De ce ne-am oprit?
- Uite, Aris, stiu ca sunt un nemernic, ca probabil ti-am stricat viata, insa acum am revenit, iubito.
Aris doar tacu si isi intoarse capul spre geam. Nu simtea nevoia de a vorbi cu el. Cyrus ofta si ii lua mana in a sa.
- Capșunico, m-am întors! Așa cum ți-am promis!
Ea rase scurt si isi trase mana.
- Te-ai întors, ai dreptate, însă e prea târziu Cyrus. Prea târziu pentru noi. Imi pare rau ca abia acum am inteles ca toate promisiunile tale au fost vorbe goale si minciuni. Acum poti porni? Vreau sa ajung acasa.
El o mai privi cateva secunde apoi porni din loc. Nu dorea sa ii cauzeze vreun stres din nou.
La scurt timp parca masina in fata casei ei, iar Aris dori sa iasa. Cyrus totusi avu alte planuri si bloca usile.
- Cyrus, ce vrei sa faci?
- Dupa cum probabil iti aduci aminte, trebuie sa platesti pentru calatorie.
- Serios? Crezi ca inca am saptesprezece ani?
- Nu, insa vreau sa imi vad fiicele, asta va fi plata ta, pentru calatorie.
- Lasa-ma sa ies, iar legat de fiicele mele, nu le vei vedea.
- Aris, sunt si fetele mele.
- Nu mai sunt fetele tale de cand mama ta mi-a dat bani pentru avort.
Cyrus ramase socat si apasa butonul de deblocare a usilor. Aris tranti cu putere usa si aproape fugi spre casa, fara ai mai arunca vreo privire.
CITEȘTI
Povestea Iubirii Noastre
Romance- Capșunico, m-am întors! Așa cum ți-am promis! - Te-ai întors, ai dreptate, însă e prea târziu Cyrus. Prea târziu pentru noi.
