Ziua de luni dimineata parea pentru Aris cea mai grea din saptamana. Ofelia nu era acasa, asa ca era singura cu gemenele care dimineata sunt foarte capricioase. Se trezi cu o ora inaintea lor si le pregati micul dejun. Stia ca cele doua adora clatitele cu ciocolata asa ca le pregati si le puse in farfurie. Se ridica in camera lor si batu la usa. Spre surprinderea ei cele doua erau deja in picioare.
- E vreo zi speciala azi?
- Mami, azi e luni, iar din cauza ca dormim prea mult mereu intarziem. Asa ca am decis sa fim gata mai devreme.
Aris zambi si le saruta fruntile.
- Printesele mele, sunteti atat de bravo. Hainele sunt pregatite pe umeras, va imbracati si veniti jos la masa. Am pregatit clatite cu ciocolata.
Ambele au aprobat si s-au apropiat de dulap pentru a se imbraca. Aris le ajuta apoi le impleti codite. Era activitatea ei preferata. Gemenele aveau un par negru si matasos pe care adora sa il ingrijeasca. Din pacate acesta era unicul lucru pe care l-au mostenit de la ea. Restul erau leit Cyrus.
- Mami, mergem?
- Desigur, scumpelor, mami doar merge sa isi ia geanta si pantofii si cobor.
Gemenele au aprobat si au coborat. Aris le urma la scurt timp si se aseza la masa. Dupa un mic dejun rapid le mai aranja inca odata rochitele si iesi cu ele in curte.
- Aris...
Fata tresari si se intoarse spre Cyrus. Acesta avea in mana un buchet mare de flori si i-l intinse zambind.
- Sunt pentru tine.
- Mami sunt atat de frumoase.
Zoe spuse uimita, iar Kira intinse mainile pentru a lua buchetul. Cyrus se pierdu pentru cateva clipe apoi i-l dadu.
- Mami?
Intrebarea lui o facu sa isi lase privirea in jos ingrijorata. Nu dorea ca el sa afle despre gemene.
- Zoe, Kira, in masina, rapid. Kira da-mi buchetul.
Kira intoarse buchetul, iar ambele au plecat fara a spune vreun cuvant. Cyrus inca o privea uimit, iar ea doar ii intinse buchetul.
- Nu am nevoie de nimic de la tine. Poti sa iti iei buchetul si sa pleci exact de unde ai venit.
- Sunt copii mei?
- Nu te ingrijora, iubitule, viata mea nu s-a oprit la tine.
Cu acele cuvinte il ocoli si urca in masina. Privi pe geam cum Cyrus inca sta in fata usii, insa nu ii pasa. Nu dupa cate i-a facut el si familia lui in trecut.
Le lasa pe gemene la gradinita si se grabi la birou. Ajunsa o saluta pe Leyla si urca la biroul ei. Avea de terminat un proiect foarte important. Lucra in jur de o ora la proiect, apoi primi mesaj de la Leyla ca Luca ii aduna pe toti in sala de conferinta. Mai adauga cateva detalii la proiect apoi se ridica in sala de conferinte. Era curioasa sa afle ce a mai pregatit Luca, desi inca era extrem de suparata pe faptul ca o lasa singura cu Cyrus.
Intra in sala, iar mai multe perechi de ochi s-au intors spre ea. Totusi o pereche ii atrase privirea. Cyrus era langa Luca.
- Acum sper ca suntem toti, deci vreau sa anunt ca de astazi firma noastra, va avea un contract de parteneriat cu corporatia CyMedia. Faceti cunostinta cu proprietarul Cyrus Lipatti.
Toti au inceput sa aplaude, doar Aris simti cum ii cazu cerul in cap. Nu ii venea sa creada ca Luca, prietenul ei de-o viata, ii poate face asa ceva.
- Sunteti liberi.
Cu aceste cuvinte toti au inceput sa plece, cu exceptia lui Aris.
- Aris, am spus ca sunteti liberi.
- Vreau sa demisionez.
- Poftim?
- Ai auzit bine, nu vreau sa mai lucrez aici daca vei fi partener cu Cyrus Lipatti.
Dori sa iasa din cabinet, insa fu oprita. Cyrus ii prinse mana si nu ii dadu ocazia de a se indeparta.
- Luca, cred ca eu si Aris avem ceva de vorbit.
Barbatul nu mai spuse nimic ci doar iesi. Aris isi smuci mana, insa Cyrus nu o lasa sa ii scape. O lipi de perete si isi apropie chipul de al sau.
- Ai cui sunt copii, Aris?
- Cu siguranta nu ai tai, Cyrus.
Aceasta isi puse mainile sa-l impinga, insa Cyrus ii prinse talia si o trase mai aproape.
- Aris...
Nu termina caci isi lipi buzele de ale ei. Aris simti cum tot corpul ii este din nou cuprins de socuri electrice si fluturasi in stomac. Buzele lui erau exact asa cum si le amintea, moi si dulci. Simti cum se topeste in bratele lui, iar ratiunea o parasi complet.
- Mi-a fost atat de dor de tine, micuto.
In acel moment Aris simti cum ratiunea ii revine si il impinse cu putere.
- Nu te mai apropia de mine!
- Daca nu vrei sa ma apropii de tine, bine, insa vreau sa imi vad copii.
- Ce copii, Cyrus? Ti-am spus, Zoe si Kira au alt tata, care cu siguranta nu esti tu.
- Luca mi-a spus ca sunt copii mei, Cora de asemenea a confirmat, desigur dupa un mic siretlic, insa a confirmat. De aceea vreau sa ma vad cu ele.
Aris doar tacu si inghiti in sec. Era obosita de toata aceasta situatie. De cand se reintoarse Cyrus viata ei deveni mai grea. Mult prea grea. Lacrimile au inceput sa ii curga pe obraji siroaie. Simtea ca nu mai poate face fata.
- Capsunico...
- Taci, te rog! Doar taci!
Cyrus nu mai spuse nimic. Dori sa se apropie, insa ea ii facu semn sa se opreasca.
- Spune-i lui Luca sa pregateasca actele. Nu vreau sa mai lucrez aici.
- Dupa lege doua saptamani va mai trebui sa o faci. Aris, iubito, nu e nevoie sa renunti la slujba. Stiu ca e visul tau.
- Doua saptamanai voi mai lucra aici. Apropo transmite-i lui Luca ca e un tradator.
Cu acele cuvinte se indrepta spre usa si iesi. O tranti cu putere, iar Cyrus ramase acolo uimit. Inca era socat de ultimele stiri. Era extrem de fericit ca avea doi copii, insa se pare ca odata cu castigurile vin si pierderile. Si se pare ca desi a castigat doua comori a pierdut persoana pe care a iubit-o cel mai mult. Pe Aris. Acum trebuia sa faca tot ce ii sta in putinta sa o recastige.
CITEȘTI
Povestea Iubirii Noastre
Romance- Capșunico, m-am întors! Așa cum ți-am promis! - Te-ai întors, ai dreptate, însă e prea târziu Cyrus. Prea târziu pentru noi.
