Era sange... O pata de sange care apartinea persoanei iubite, al lui Celsea, sora mea! Eram satula. Mereu am fost amenintata cu moartea sau nu mai stiu eu ce alte porcarii, dar nimeni nu se lua de familia mea! Si daca o facea nu mai scapa cu viata din mainile mele, dar pe moment sa speram ca nu era ceea ce credeam eu a fi. Am inceput sa caut prin camerele de la parter: bucataria era goala, baia goala, living-ul gol... Bine... Incerc camerele de sus... Prudenta am inceput sa urc scarile incet, incet ca sa nu fiu surprinsa de mai stiu eu ce capcana nenorocita... Nu auzeam nimic, sangele fierbea in vene de parca eram intr-un cuptor... Holul era gol, am mers mai departe in camera de oaspeti. De asemenea, era goala. Singura camera care mai ramasese era camera mea. Incet m-am indreptat spre ea... Usa era intredeschisa. Am deschis-o mai mult si am vazut-o... Celsea statea pe un scaun legata la gura, cu ochii rosii si privea in gol... Nici o miscare... Nimic, pur si simplu statea, legata de scaun. Am intrat in camera si atunci am vazut tot tabloul: nu numai Celsea era in starea asta, dar si Rex, statea intr-un colt intins fara sa faca vreo miscare. Nu se putea. Asta nu mi se intampla mie!
- Oh, ca sa vezi! Se pare ca ti-ai facut aparitia... Intr-un final... Dar ma tem ca a fost prea tarziu... Prietena ta si cu mine am discutat ceva mai mult... Dar nu ne-am inteles prea bine... Si potaia aia... Eh, la inceput mi-a stat in drum, dar apoi s-a linistit... Imi povestea cineva din spatele meu, in timp ce tinea o arma la capul meu. Pana aici sa ajungi doar ca sa intalnesti pe cineva? Atatea lucruri sa faci doar ca sa desparti doua persoane? Nu intelegeam! Nu vroiam sa inteleg!
- De ce? Am intrebat... Ce ti-au facut ei... Cu ce ti-a gresit Celsea?
- Oh, ea nu mi-a gresit cu nimic... Sau poate ca da? I-am pus cateva intrebari, dar nu mi-a raspuns cum am vrut eu la ele. M-a suparat. Nu imi place sa fiu suparata.
- ESTI BOLNAVA! Am tipat eu la ea.
- Nu draga mea, nu sunt bolnava, dar cand cineva se atinge de ce e al meu, ma supar.
- Hm... Am zambit eu.
- Ce e atat de amuzant? A intrebat fiinta aia din spatele meu. Sa nu va intrebati de ce nu ii zic om, pentru ca nu e unul, un om nu ar fii in stare de asa ceva.
- Amuzant, am zis in timp ce imi ridicam capul spre tavan, e faptul ca TU, o fiinta ca tine, o monstruozitate ca tine, crede ca va scapa fara sa plateasca! Va putea dormi noaptea stiind ca e in siguranta, va fii iubita de cineva. Asta e amuzant!
- Tu- a inceput sa zica ea.
- Acum, nu imi spune ca nu am dreptate, crezi ca ma vei omori apoi ca vei scapa basma curata si in final ca Zayn sau oricare alt baiat te va iubi. Ei bine, scumpete, aici greseti.
- TACI! A tipat ea. TACI, TACI, TACI!!!!!!!!! Nu ai dreptate. Celsea, asa cum se numea tarfa aia, merita sa moara-
Propozitia asta m-a lovit ca o palma rece. Incepeam sa tremur. Nervii dadeau navala peste mine. Ratiunea se dizolva ca zaharul in cafeaua calda. Parca eram nebuna. In momentul in care m-am intors nu am ezitat. Poate ca tinea ea in mana o arma, dar asta nu mai conta. I-am trantit un pumn zdravan in stomac. Am vrut sa simta durerea pe care o simteam si eu. Deabia acum am avut ocazia sa ii vad fata. Pielea usor bronzata ii scotea in evidenta ochii verzi. Purta un ruj roz bombon si mult fard. Parul ei blond era strans intr-o coada, cat despre haine, purta un tricou cu buricul gol si niste pantaloni cu o jumate de palma sub fund.
- T-tu! O sa platesti pentru asta!
- Ce o sa platesc? Eh? Hai uimeste-ma! Ce o sa faci? O sa ma omori? Incearca! Esti invitata mea! Dar te asigur: TU DIN CASA ASTA NU MAI IESI VIE! Am zis cat de brutal am putut.
Atunci ca o proasta s-a repezit la mine cu arma, care se dovedise a fi un cutit. Am prins-o de mana, i-am luat cutitul si am trantit-o la pamant. Am aruncat cutitul si m-am intors spre ea.
- Ai obosit? Hai, ridica-te! Am zis.
S-a ridicat si s-a repezit la mine cu o furie, as putea spune mortala, dar nu ei i-a fost ucisa sora, nu ei i-au fost furate cele mai frumoase lucruri din viata. Pentru ea, toate astea erau doar un joc, dor o chestie pe care o facuse din amuzament. Dar eu nu ma joc. Am lovit-o in spatele capului, ea a cazut apoi din instinct, am intors-o cu fata la mine, m-am asezat peste ea si am inceput sa ii trantesc cativa pumni. Mania ma controla. Acum nu vroiam sa ii fac decat ceea ce ea ii facuse lui Celsea. Vroiam sa o fac sa plateasca.
- „ Nu ai fii cu nimic mai buna decat ea daca faci asta! O sa devii exact ceea ce vrei sa omori! Opreste-te Kat, opreste-te!” Am auzit in cap vocea lui Celsea... Avea dreptate. Daca o omoram acum pe aceasta nebuna, aveam sansa sa devin ca ea. Dar nu, eu nu eram ea. M-am oprit. Am privit monstrul care statea sub mine, si mi-am zis ca nu trebuia sa termin ceea ce a inceput el. M-am ridicat, si cu lacrimi in ochi m-am dus la Celsea si am dezlegat-o. Era rece, rece ca gheata. Ea nu va mai fii aici, langa mine sa imi dea sfaturi sau sa ma faca sa inteleg lucruri pe care nu vreau sa le inteleg. Nu, ea nu va mai fi langa mine. Iar aveam sa fiu singura... Dar... De data asta macar ii aveam pe baieti langa mine, si cel mai important, il aveam pe Zayn langa mine. Am ridicat-o pe Celsea si am asezat-o in pat. Apoi m-am intors la Rex si l-am luat in brate si l-am asezat si pe el langa ea.
- Sa fiu sincera, mi-a facut placere sa o chinui si sa o uicid pe asa-zisa ta sora. Stiti ce, poate ca daca o omoram nu deveneam mai buna ca ea, dar nici sa stau si sa ii aud balivernele nu ma faceau o presoana mai buna. M-am intors la ea si cu toata forta am lovit-o si am lasat-o inconstienta. Aveam mainile patete de sange. M-am asezat langa pat si am inceput sa plang. Nu ma auzea nimeni. Puteam sa plang si sa tip, sa ma eliberez... Nimeni nu ma auzea.
Parca trecusera 10 ani... Totul parca nu mai era ceea ce era. Stateam in fund cu mainile intinse pe langa mine fara sa mai stiu ce imi trecea prin cap.
- KAT, KAT! Am auzit o voce. Dar nu puteam sa raspund. Nu aveam puterea.
- KAT! RASPUNDE, LA NAIBA, UNDE ESTI?! KAT! Iar am auzit vocea, era din ce in ce mai tare. Am ridicat capul, si am vazut. In pragul usii statea Zayn cu Logan restul echipei lor, si sefu’. Pareau uimiti.
- Kat, Kat esti bine?! Kat, te rog raspunde-mi. M-a rugat Zayn in timp ce ma strangea in brate. Atunci, iar am inceput sa plang. L-am strans si eu in brate, si am lasat totul sa „curga”.
- E moarta Zayn, Celsea e moarta! Am zis. Ma inecam, nu mai puteam sa respir. Ceva inauntrul meu ma ardea.
- Gata, linisteste-te, totul o sa fie bine! Incerca el sa ma calmeze. Aveam nevoie de asta, aveam nevoie ca el sa ma aline...
...
Trecuse o luna, iar eu inca simteam durerea produsa de moartea lui Celsea. Rana nu trecuse, dar se vindeca. Stiam ca nimic nu va mai fii la fel. Nebuna care o ucisese ajunsese intr-un ospiciu.
Macar acum stiam ca nimeni nu mai era in pericol.
