*Capitolul 5*

328 16 0
                                    

   E joi. Mă îndrept spre localul despre care i-am spus lui Mikel. Sunt îmbrăcată într-o rochie neagră din piele, care se mulează perfect pe corp, cu pantofi cu tocul înalt si părul blond desfăcut, cu aceleaşi şuviţe rebele. Intru în club şi un zâmbet larg îmi apare pe faţă când îl văd pe acest bărbat perfect în faţa mea, la bar. Poartă o pereche de blugi negri, un tricou alb si o geacă maro de piele. Arată simplu şi totuşi atât de elegant. Mă apropii de bar şi comand.

-O vodcă. Bună!

-Bună!

-Bine ai venit la petrecerea burlacilor!

-Poate că nu ar trebui să fiu aici.

-Poate din cauza rochiei ăsteia, nu? Am exagerat un pic. Scuză-mă.

-Nu, din contră. Eşti foarte frumoasă.

   Îl privesc şi rămân fără cuvinte în urma afirmaţiei lui.

-Cât...?

-Nu, nu, plătesc eu. Ce bărbat ai văzut să plătească la propria lui petrecere a burlacilor? Vrei să ne aşezăm la o masă?

-Da, desigur. Eu încă nu ştiu cum te cheamă.

-Ari.

-Numele meu este Mikel.

-Ştiu; spun şi trec pe lângă el pentru a merge la masă.

   Ne aşezăm şi începem să vorbim. Este un bărbat galant care în acelaşi timp mă face să râd. Este atât de dulce!

-Spune-mi ceva despre tine.

-Ce vrei să ştii?

-Nu ştiu.. ai un iubit?

-Tu ce crezi, am sau n-am?

-Dacă îmi spui adevărul mi-e suficient.

   Zâmbesc şi-mi întorc întâmplător privirea. Moment în care îl văd pe bărbatul pe care l-am jefuit ultima dată, mergând spre bar  împreuna cu un amic. La naiba, la naiba, la naiba! Îmi pun mâna la faţă, încercând să mă ascund pană găsesc rapid o soluţie.

-La naiba!

-Îmi pare rău. Dacă te deranjează atâta, schimbăm subiectul.

-Hai să plecăm, te rog.

-Unde?

-Nu ştiu, dar hai să plecăm acum.

   Se uită scurt înspre bar, neînţelegând ce se întâmplă, dar acceptă.

-Haide.

   Ne ridicăm şi pornim spre ieşire. Iau haina pe mine şi ţin palma la ceafă, încercând să-mi acopăr faţa cu mâna. Trec pe lânga el şi-i arunc o scurta privire. Exact în acel moment îşi îndreaptă privirea înspre noi şi mă observă. Minunat! Îl prind de mână pe Mikel şi o luăm la fugă.

-Hei, aia-i femeia care m-a jefuit, omule!

   Cei doi aleargă în urma noastră.

-Ai venit cu maşina?

-Da.

-Unde e?

-În parcarea din faţă.

   Privesc în spate, iar cei doi sunt încă pe urmele noastre.

CombustiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum