Combustia

*Capitolul 15*

   După ore bune în care am stat ca pe ace, văd că în garaj intră Ferrari-ul alb cu cei doi. Ies din maşină, iar Alberto îi face cunoştiinţă lui Mikel cu Alex.

-Alex, el e Mikel. Va concura mâine cu noi.

-Bine. Vom vedea, vom vedea..

-Ce crezi despre maşină?

-Putem să-i scoatem una alta. E nevoie să-i configurăm autoblocantele şi să excludem o parte din componentele electronice.

-Foarte bine. Un preţ ca pentru un prieten, da?

-Desigur.

   Asist la discuţia lor şi nu pot să cred ce are Alberto în cap.

-Eşti pregătit să concurezi din nou?

-Asta sper.

Stai, ce?

-Haide, doar n-o să renunţi acum.

-Mulţumesc.

   Următoarea seară ne pregătim de concurs. Recunosc faptul că sunt destul de emoţionată. Nu ştiu la ce să mă aştept.

   Se strâng banii pentru pariuri, iar eu mă îndrept spre tipul care organizează.

-2000 pentru Alberto.

-Sunteţi gata cu pariurile? Să câştige cel mai bun!

   O blondă cu o rochie roşie destul de scurtă îmi ia locul la start. Aud motoarele cum încep să toarcă. Blonda ridica eşarfa, iar băieţii apasă acceleraţia. Acel sunet specific. Tipa lasă eşarfa jos, iar maşinile pornesc.

   Sunt patru la număr, iar eu sunt cu ochii pe Mikel. Cum se întâmplă de fiecare dată, iubitul meu conduce şi e urmat de această dată de bărbatul de care m-am îndrăgostit nebuneşte. Au ajuns la locul unde trebuie să vireze ca să întoarcă, iar competiţia e strânsă.

   Deodată se aud sirenele. Poliţia! Eu şi Alex intrăm în maşini şi fără să stăm pe gânduri pornim spre atelier. După cum îl ştiu pe Alberto, nu se va lăsa prins şi va avea grijă şi de Mikel. Noi nu putem risca să mai pierdem timp având în vedere "afacerile" noastre.

   După câteva zeci de minute apare Alberto acasă.

-Ei, ce s-a întâmplat? Unde e Mikel?

-M-a ajutat să scap de poliţie şi.. chiar nu ştiu. Cred că l-au prins.

   O, nu. Şi toate astea din cauza mea..