Ajung jos şi văd că iubitul meu mă aştepta. Urc în maşină şi pornim spre casă.
-Ştiai că nu asta era casa. De ce a durat atât de mult?
-Mi-a fost greu să ies de acolo. Nu am vrut să pară nimic suspect.
-Mda. Îl ai la degetul mic. O să continuăm să încercăm până o să cadă.
-N-am chef.
-Poftim?!
-Cum ai auzit. Vrei să mă culc cu el până o să mă ducă la casa logodnicei lui? Asta vrei?
Brusc opreşte maşina. Mă dau jos şi strig în gura mare din cauza nervilor:
-Du-te dracu'!
Iese după mine. Vine în urma mea şi vrea să mă oprească să mă îndepărtez.
-Îmi spui de ce?
-Pentru că ăla îi cuibuşorul lui de nebunii! Crezi că o să mă ducă vreodată la casa logodnicei lui? Nu! Nu ar pierde vremea! Alberto, m-am săturat! M-am săturat! Să plecăm. Să plecăm, te rog; spun şi simt că-mi dau lacrimile.
Alberto mă prinde într-o îmbrăţişare.
-De acord. Îl uităm, dar căutăm pe altul, ultimul.
-Ultimul?
-Da; spune şi mă sărută.
Mergem acasă şi ziua decurge normal. Seara târziu nu am somn. Mă ridic din pat şi mă aşez la masă cu o integramă. Îmi sună telefonul. Mikel..
-Ari? Ari, mă auzi?
-Bună. Ce mai faci?
-Bine. Tu?
-Bine.. Ce vrei?
-Vreau să te văd. Ne putem întâlni?
-Da.
-Ţi se pare bine la mine acasă?
-Da.
-Foarte bine. Te aştept.
Închid telefonul şi simt specificii fluturaşi în stomac. Mă uit după băieţi şi observ că lucrează, căutând noua victimă. Nu-mi vor simţi lipsa. Iau pe mine o pereche de blugi, un maieu alb de dantelă, geaca şi ies în linişte îndreptându-mă spre bărbatul care mi-a dat viaţa peste cap.
CITEȘTI
Combustia
Romance"Ştiu că am atuuri multe în faţa unui bărbat. "Ei" sunt atraşi de mine, mă vor, se îndrăgostesc de mine. Dar "ei" nu ştiu cine sunt eu cu adevărat sau ce vreau de la ei. Nu-mi ştiu viaţa, nu ştiu că nu mă implic în relaţii, nu ştiu că după câteva zi...
