Keep you safe

Capitolul 2

Imediat ce terminăm toţi de mâncat ne grăbim să luăm bagajele şi să ieşim pe uşă.Tata porneşte maşina,iar noi două urcăm în spate după ce punem bagajele în portbagaj.Pornim cu viteză spre ieşirea din oraş,primul loc la care ne gândim că putem merge a fost oraşul în care locuieşte unchiul meu.Îl sunăm şi îi explicăm toată situaţia cât încă avem semnal,iar spre bucuria noastră el este de acord să ne ajute.
În drumul spre ieşirea oraşului,o familie ne cere ajutorul,iar Spencer vrea să le întindă imediat o mână.
"Spencer,nu putem să ajutăm pe oricine vedem pe stradă.Gândeşte-te că poate sunt nişte oameni periculoşi!" O opresc eu înainte să facă ceva.
"Celest,nu fii aşa de negativistă.Trebuie să îi ajutăm pe bieţii oameni.Ţie ţi-ar plăcea să fii lăsată aici?" Spencer se încăpăţânează să îi luăm cu noi.
"Bine,să vină cu noi,dar dacă ni se întâmplă ceva din cauza lor,ştim pe cine să dăm vina." Adaug eu.
Tata opreşte maşina,iar cei 3 membri ai familiei urcă înăuntru.În primele minute,este linişte,radioul nu mai funcţiona,iar nimeni nu spunea nimic.Îmi verific telefonul şi exact cum mă aşteptam,fără semnal.După ce ieşim din oraş,tata decide să facă cunoştinţă cu noii noştri parteneri de aventură.Se prezintă mai întâi bărbatul,căruia mai mult de 40 de ani nu îi dădeam şi aflăm că îl cheamă John.Urmează femeia,numele ei fiind Felicia.Privirile noastre se aţintesc asupra fiului lor,care pare cu doar un an sau doi mai mare decât mine şi Spencer.
"Nu vă uitaţi aşa la mine,continuaţi voi cu prezentările." Spune plictisit arătând spre noi două apoi îşi trece o mână prin părul său bucălat şi destul de lung pentru un băiat.
"Eu sunt Celest şi am 17 ani,iar ea este Spencer,suntem de aceeaşi vârstă." Îl informez pe acest băiat,iar Spencer îi zâmbeşte.
"Fiule,nu este politicos să nu te prezinţi." Îl încurajează mama lui să spună câteva cuvinte despre el.
"Bine,fie,sunt Harry şi am 19 ani.Mulţumiţi?" Ne priveşte nervos pe toţi apoi se întoarce cu privirea la geam.
Îi ignor comportamentul superior şi încep să vorbesc din nou cu Spencer in timp ce părinţii se cunoşteau mai bine şi încercau să stabilească ce au de gând să facă în continuare.Harry îşi dă plictisit ochii peste cap şi îşi pune căştile în urechi.
"Bănuiesc că băiatul nu ştie că se află într-o apocalipsă." Îi spun lui Spencer arătând subtil spre el.
"Oh haide,Celest.Eu chiar cred că este drăguţ.Nu mai fii aşa de răutăcioasă." Spencer îi ia apărarea.
"Cineva e îndrăgostit." Şoptesc eu.
"Nu am spus asta,doar pare de treabă tipul." O observ cum se înroşeşte la faţă.
"Sigur,are o atitudine de milioane." Adaug sarcastică.
După lungul drum ajungem acasă la unchiul meu şi coborâm pe rând din maşină îndreptându-ne spre intrarea principală.Unchiul Dawn pare foarte fericit să ne revadă şi îi primeşte şi pe musafiri înăuntru.Ne aşezăm toţi comod în sufragerie,iar atenţia noastră ajunge la televizorul pe ecranul căruia se difuzau ultimele ştiri.Auzisem cu toţii cuvântul care ne trimitea fiori pe şira spinării,"zombie".Se spune că unii oameni care sunt infectaţi au pătruns şi în acest oraş,iar autorităţile încearcă să îi localizeze.
"Asta înseamnă că trebuie să plecăm cât mai repede de aici,sigur şi autorităţile îşi fac bagajele." Spune Harry la fel de plictisit ca înainte.
"Eu aş spune să mai rămânem aici,fiule." Îl opreşte mama sa.
"Tata,şi eu cred că ar trebui să plecăm.Ai văzut cât de repede se infectează un oraş întreg." Încerc să îl conving pe tata,iar Harry îmi aruncă o privire.
"Îmi place cum gândeşti." Spune el apoi rânjeşte la mine."Pot merge cu ei,dacă voi sunteţi blegi şi vreţi să rămâneţi aici." Le spune părinţilor lui.
"Harold,nici să nu îndrăzneşti!" Îl ameninţă mama sa.
"Pa mamă." Spune Harry ieşind pe uşă."Vă aştept în maşină." Adaugă privindu-l pe tata.
Unchiul Dawn decide că e mai bine să rămână cu părinţii lui Harry,iar dacă lucrurile vor scăpa de sub control va pleca şi el împreună cu ei.Ne luăm la revedere unii de la ceilalţi apoi urcăm în maşină.În timp ce mergeam spre ieşirea altui oraş,tata se gândea unde am mai putea merge pentru siguranţă,iar lui Spencer îi vine minunata idee de a opri la o benzinărie pentru mâncare,apă şi evident,benzină.Toţi suntem de acord cu ea,mai puţin Harry care iar nu spunea nimic.
"Ştii,nu ar fi trebuit să îţi laşi părinţii aşa." Spun către Harry care imediat mă aţinteşte cu privirea.
"Ştii că nu îmi pasă,nu?Nu aveam de gând să rămân acolo şi să aştept să mor doar de dragul lor.Oricum,este o apocalipsă şi sunt sigur că ei nu supravieţuiesc." Pufneşte mândru şi îşi mai trece o mână prin păr.
"Wow,ce ignorant." Îl privesc cu ură.
"Aşa trebuie să fii dacă vrei să supravieţuieşti,păpuşă." Spune mai încet apoi zâmbeşte viclean.
Rămân puţin pe gânduri la spusele sale şi chiar au sens.
"Celest,şi tu care spuneai că el nici nu ştie că se află într-o apocalipsă.Uite,are şi planuri.Ar trebui să avem încredere în el,din moment ce este cu noi în toată chestia asta." Spencer pare că chiar îl place pe acest băiat.
"Uite cineva care înţelege." Zice Harry zâmbind şi arătând spre Spencer şi pot jura că lui Spencer i se înroşesc obrajii.
Eu nu mai spun nimic şi privesc drumul pe care mergeam,iar atmosfera din maşină se linişteşte.Micul prinţişor răsfăţat Harry a închis ochii şi pare că doarme în timp ce Spencer îl soarbe din priviri.
După ceva timp,tata pune brusc frână,iar noi ne trezim panicați.