Îmi freamată trecutu-n vene,
Și-mi crapă buzele-n neștire;
Când din adânc alunecând pe gene,
Se prăbușește fiecare amintire...
Viscol greu îmi gâdilă tălpile,
Iar templul mi s-a prăbușit de mult.
Nu-i nimeni să-mi ridice aripile,
Eu mor, toată lumea-i plină de exult...
Putrezit-au firavele emoții,
De când prin sufletu-mi nu ai trecut...
Și la fel cum fac mereu toți hoții,
Ai răsfirat totul și-ai rămas mut...
CITEȘTI
Verspicace
PuisiDespre poezie, despre tine, mine, noi, noi separat, lume, "nelume", moarte și mai ales dragoste, dragoste pe care nu o simt
