Ca pe o veche carte prăfuită,
Te simt mereu și te respir...
Și iar te-aștept în casa de nimeni locuită,
Închinându-mă precum unui martir...
Mă afurisesc în singurătatea mea.
Nu au mai rămas oameni pe lume.
Întoarce-te. M-am săturat să te văd în fiece stea,
Vino-mi. Lipsa ta începe să mă sugrume...
Viorile au amuțit de mult,
Iar simfoniile au devenit doar o epavă.
Eu tot cufundată în fața ta de lut,
Aștept, smerită, de la viață o otravă...
CITEȘTI
Verspicace
PoetryDespre poezie, despre tine, mine, noi, noi separat, lume, "nelume", moarte și mai ales dragoste, dragoste pe care nu o simt
