De departe te privesc de acum ochii mei secați,
În cap îmi răsună numai râsul tău caraghios...
Sunt bolnavă de dor printre atâția vindecați,
Rămas-am prizonieră în sufletu-ți orgolios...
Ți-e părul răsfirat pe pat, până-n abis....
Te rog, nu mă trezi!
Să se facă dimineața, eu plec, tu rămâi în vis,
Mai rămâi puțin, oricum inima-mi va putrezi...
Patu-i gol, camera-i goală, farfuriile-s goale,
Pe fața mea întuneric, pe pereți lumina lunii
Tu din nou? Iarăși îmi dai târcoale?
Tu care vi cum vine ziua de sărbătoare...
CITEȘTI
Verspicace
PuisiDespre poezie, despre tine, mine, noi, noi separat, lume, "nelume", moarte și mai ales dragoste, dragoste pe care nu o simt
