Umilință

45 14 0
                                    

Pe măsură ce timpul trecea, nivelul meu de stres creştea exponenţial. Simţeam o responsabilitate tot mai mare. Regret profund că m-am angajat într-o astfel de situaţie! Mi-am pus viaţa în pericol, atât pe a mea, cât şi pe a lui Edwin. Am fost conştienta de consecinţe şi totuşi am acceptat. Nu ştiam cum voi ieşi dintr-o astfel de situaţie, dar subconştientul meu îmi transmitea că nu va fi la fel de uşor să ies pe cât a fost să intru... În astfel de situaţii, rezolvarea problemelor nu poate fi realizată prin simpla redactare a unei demisii. Trebuia să discut cu ei. Lexi, sunt sigură că ea știe cum pot ieși din această situație. Deși ceva... îmi spunea că nu avea să fie de prea mare ajutor. Era evident că era obișnuită cu această lume, deoarece, în ciuda tuturor evenimentelor, nu părea să fie afectată. A rămas agățată de gâtul acelui bărbat și l-a sărutat cu pasiune, în  timp ce o mână îi era înfiptă bine în păr, cealaltă în pantaloni, jucându-se cu bărbăția lui. Era dezgustător să facă un lucru atât de intim în fața atâtor persoane. Am fost lăsată singură pe un scaun după ce domnul căruia trebuia să-i țin companie a dispărut din peisaj. Ar trebui oare să permitem ca acel om să moară? Știm că trădătorii nu au un sfârșit bun. Dar oare ar trebui să-i permitem să-și ia viața? Și în cazul în care nu ar fi procedat astfel, familia sa ar fi fost cu adevărat ucisă? Dacă avea copii, ar fi fost și ei omorâți? Gândurile mele au fost întrerupte de o mână rece care s-a încolăcit în jurul gâtului meu și m-a apucat de bărbie. Mirosuri puternice de țigară și alcool îmi afectează simțurile în timp ce o voce joasă și fermă îmi cere insistent să-l urmez. Am identificat vocea imediat, ceea ce a generat o teamă greu de controlat. Corpul meu a început să transpire, iar broboane de transpirație au apărut pe față. Când m-am întors, el se afla deja la câțiva pași de mine, stând cu o mână în buzunar și ținând un pahar de whisky în cealaltă. Am observat o privire pătrunzătoare și severă din partea sa, ceea ce mi-a generat un sentiment de neliniște. Am intuit că urmarea acțiunilor sale nu ar fi în interesul meu și am decis să nu mă angajez în această direcție. Evadarea nu era o soluție viabilă. Dacă aș fi fugit, nu aș fi avut unde să mă duc decât acasă, iar acasă se afla Edwin. Și nu doream ca nimeni din această lume să afle. despre existența lui. Considerând situația dificilă în care m-am aflat, aceasta a fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau. L-am privit cu o expresie solemnă și am început să mă îndrept spre el cu pași mici
In timp ce ma apropiam de el, am crezut ca voi ajunge in dreptul lui si imi va face semn sa il urmez, dar s-a intors si a plecat spre scarile care duceau la etaj. Eram cuprinsă de o frică intensă și lacrimile îmi curgeau pe față, stricându-mi machiajul și dându-mi un aspect neplăcut. Ulterior, după ce am urcat scările, l-am observat în dreptul unei uși pe care a deschis-o cu o cartelă pe care a introdus-o înapoi în buzunar. M-am oprit pentru câteva secunde, nesigură dacă ar trebui să aștept un miracol sau să intru în camera în care, cel mai probabil, se afla cel care mă urmărea. Am eliberat tot aerul pe care îl reținusem în plămâni pentru câteva secunde și m-am îndreptat cu pași timizi spre camera unde eram așteptată cu ușa deschisă. Am pășit cu precauție înăuntru, iar întunericul mi-a amplificat sentimentul de teamă.
Odată ajunsă în cameră, am observat bărbatul așezat pe un fotoliu, ținând în mână paharul de mai devreme. Am observat prezența persoanei datorită luminii exterioare care pătrundea prin draperiile ferestrei. Am rămas blocată, simțind o înțepenire în oase, incapabilă să fac vreo mișcare. Am stat așa câteva secunde, încercând să înțeleg ce vrea persoana aia de la mine, că-mi provoca o reacție fizică puternică.
-Dezbrăcate!
Vocea sa gravă și autoritară a umplut camera în care se așezase liniștea, impunând respect și atenție.

-Nu, nu fac așa ceva. Nu, nu. Nu.

Nu aș putea face niciodată așa ceva, nici nu mă gândesc! Eu nu sunt o astfel de femeie și nici dacă aș fi împușcată nu mi-aș murdări demnitatea. Nu îmi pot pierde fecioria cu el. Nu, nu așa ceva nu mi se poate întâmpla mie.

Dragoste La Limita Supraviețuirii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum