Dragoste La Limita Supraviețuirii

Destin Influențat

**Cu câteva ore în urmă.....

Cine putea spune despre durerea sufletului? Care limbă putea descrie durerea sufletească și cât de tare doare?
■ Oare cine mă putea înțelege pe mine cine putea înțelege durerea unei mame care tocmai și-a pierdut copilul? În sufletul meu era o furtună greu de potolit, pe care nici eu însumi nu eram în stare să o opresc. Încercam să îmi dau seama unde am greșit de am ajuns aici care au fost alegerile care m-au adus în acest stadiu. Dar mai ales ceea ce trebuia să înțeleg era, ce alegeri trebuia să fac mai departe pentru am putea aduce viața pe un făgaș normal. Se zice că nu îți este dat de Dumnezeu mai mult decât poți duce! Dar, eu chiar nu mai puteam duce, cum puteam suporta atâta suferință eu nu eram atât de puternică. Încă de când eram copil viața mi-a dat atât de multe palme care m-au trezit la realitate și mi-au străpuns visele . Dar cu toate acestea am continuat să merg înainte încercând să îmi ușurez lucrurile și acceptând faptul că nu aveam cum să schimb ce îmi era scris. Dar astăzi când mi-a fost luat pentru a treia oară ființa care mă ajuta să îmi găsesc puterea necesară pentru a merge mai departe, nu mai aveam să las lucrurile să meargă de la sine. Eu aveam să îmi schimb cursul vieții și să lupt cu adevărat pentru ceea ce iubeam cel mai mult. Nimeni nu avea cum să mi-l ia pe Edwin și nu aveam cum să permit asta. Chiar dacă va trebui să îmi vând sufletul diavolului!

  - Haide Riana liniștește vom găsi o soluție îți promit. Cunosc oameni care ne pot ajuta. Îți promit că îl vom lua înapoi.

   - Cum Lexi hm... Cum îl vom lua înapoi?
Vom merge la prietenii tăi nesuferiți le vom cere să ne dea un pistol împrumut și îi vom împușca pe cei ce și-au permis să îmi facă asta, nu-i așa? Pentru că un altfel de ajutor nu văd cum am putea obține! Oamenii pe care îi cunoști tu nu altfel de metode!

     - Uite! Eu îți înțeleg suferința dar chiar nu este nevoie să devi nesuferita. Da poate că oamenii pe care îi cunosc eu se joacă cu pistoalele cum te jucai tu cu păpușile, ai dreptate! Dar în acest caz te sfătuiesc să îți deschizi agenda telefonică și să îți suni prietenii să te ajute, uită-te bine pe acolo poate din văgăuna aia unde ai crescut ies vre-o doi trei avocați dispuși să te ajute fără să îți vinzi casa. Ahh pardon.... Tu nu ai o casă și nici banii să îți permiți un avocat. Deci despre ce vorbim scumpa mea. Vrei să reluam subiectul?

       -Lexi scumpo! Chiar nu este momentul să vă certați.

       -Nu doamnă Smith, Lexi are dreptate! Îmi pare rău, nu am vrut să sune așa... Doar că nu îmi mai pot controla sentimentele sau ceea ce îmi iese pe gura. Nu știu ce voi face, sau ce voi face pentru a îmi lua băiatul înapoi! În afara de monstrul care mi-a distrus copilăria nu mai am pe nimeni. Iar el ar fi ultimul om care mar putea ajuta. Ba chiar daca ar afla, ar sari în sus de fericire! Dacă cunoști pe cineva care mă poate ajuta te rog să mă ajuți te implor. Sunt dispusa să fac orice doar să știu că Edwin se va întoarce înapoi la mine.

●Și așa era, chiar eram dispusă să fac orice pentru a îmi lua băiatul înapoi. Iar atunci când Edwin avea să se întoarcă acasă aveam să părăsim orașul să plecăm departe de toți și de toate unde nimeni nu avea să ne cunoască sau sa ne poată face rău. La amintirea lui lacrimi amare începuseră să se scurgă din ochi pe chipul meu mult prea palid, mult prea acoperit de urmele vieții și ale necazurilor care îmi întunecau zilele.

- Haide să încercam să ne liniștim, știu că îți este greu să faci asta, dar dacă o sa continui așa nu o sa mai ai putere nici să stai în picioare dar să mai lupți și pentru bietul copil. Haide să faci un duș să te liniștești și după să te odihnești puțin. Diseară trebuie să mergem la muncă! Și nu poți să mergi în halul ăsta.