Dragoste La Limita Supraviețuirii

Sfidând Rațiunea

Mi-am mijit ochii neînțelegând unde trebuia să ajungă acestă discuție. Ce voia de fapt de la mine acest bărbat? Care erau planurile lui în legătură cu mine. Eram îngrozită de lumina arzătoare din ochii lui, iar colțurile gurii mi se strâmbă la auzirea cuvintelor. M-am uitat la el sperând să văd o urmă de ironie sau amuzament pe fața lui, însă tot ce am văzut a fost o privire ucigătoare care ma făcut să mă cutremur de spaimă. Deși durerea zăcea grea peste inima mea am încercat cât am putu de bine să fiu curajoasă, dar cum puteai să nu te îngrijorezi când tocmai fusesem cerută în căsătorie de omul care ar fi trebuit să îmi ia viața.

-Nu te purta ca un țânc. Răspunde!

- Eu nu înțeleg.... Ce se întâmplă de fapt?

- EU zic să nu îți forțezi norocul! Alegi să mori, sau să te căsătorești cu mine în schimbul vieții tale. Nu înțelegi o întrebare atât de simplă?

- Dar de ce? De ce vrei să te căsătorești cu o femeie care nu te iubește și nu te va iubi niciodată. Te implor nu ne face asta.

- Scumpa! Acestă căsătorie este o afacere. Nu îți face vise. În acestă căsătorie nu va fi loc de dragoste, vom fi căsătoriți doar pe o bucată de hârtie. Nu trebuie să te simți cu nimic specială, nu ești! Ai fost doar în momentul nepotrivit în locul nepotrivit. Accepți sau nu! Nu mă face să îmi pierd timpul.

Mi-am aplecat bărbia în semn de încuviințare.... Privirea încrâncenată de pe fața lui se îmblânzi. Ma simțeam întunecată ca și atunci când mă trezesc noaptea și nu vad nimic. Știam că într-un sfârșit totul va fi în regulă dar pericolul mă pândea peste tot. Pentru o clipă am și uitat să îmi fie frică. Locul fricii îl luase sentimentul de tristețe și dezamăgire care mă prinsese între ghiarele lor. Un suspin mi se sui în gâtlej și cu greu mi l-am reprimat.

- Scoală-ți oasele leneșe și haide să mergem. Trebuie să te pun la curent cu câteva aspecte. Vorbim în drum spre casă.

- Casă? Dar eu vreau să merg acasă la mine....

- Știm amândoi prea bine că nu ai o casă. Ești doar un musafir nepoftit într-o casă străină ție.

Cuvintele lui m-au lovit precum un pumnal în inimă. Era adevărat că nu am avut niciodată un loc unde sa mă simt ca, acasă dar oriunde mă puteam simți mai bine, decât în casa omului care intrase în viata mea cu bocanci murdari de nămolul în care era scufundat el însuși. Ajunși afară în bătaia nopții întunericul mă devoră de-a întregul în timp ce răcoarea mă îmbrățișa. Libertatea părea un lucru simplu pentru cei ce o aveau , dar eu știam, că o dată ce aveam să mă urc în mașina de lux ce stătea parcată în fața localului, aveam să îmi pierd pentru totdeauna libertatea de care mă bucuram doar de câteva zile. Omul care trăgea de mine forțându-mă să îmi mișc picioarele mai repede urmându-l spre mașină nu știa un lucru. În viața tot răul se plătește, te poți îmbrobodi cu penele altora dar nu poți zbura cu ele. Într-un sfârșit aveam să depășesc obstacolele acestei vieți nedrepte, și atunci voi renaște din cenușă și mă voi bucura de acest lucru alături de Edwin!......

Drumul fusese mai lung decât îmi imaginase. Mai mult de jumătate de drum l-am petrecut ascultând cuvintele ucigătoare ale bărbatului care mă pregătea pentru o viața în minciună, pentru mărturi false. Cuvintele lui mă făceau să mă cutremur pentru a nu știu câta oară în acestă zi...

- Deci Riana.... Ce urăști cel mai mult în acestă lume...

Cu vocea stinsă și precaută am aruncat cuvintele cu scârbă, dorind să îi arăt bărbatului din stânga mea cât de mult disprețuiam acțiunile lui.