Iubire blestemată

Capitolul 1

           Noaptea își făcuse simțită prezenta alaturi de luna ce domnea pe cerul senin,acompaniata de stele. Soldații spartani se întorceau victorioși aducând cu ei noi sclavi.
      Generalul privea lacom femeile sclave care urmau sa fie pariate ,iar el credea ca urma sa câștige din nou.
        Însă ce nu știa el era că comandantul deja se anunțase câștigător,rezistase la o sută lovituri de bici,iar generalul rezistase doar șaizeci și cinci.
      Câștigase în urma acestui joc sadic patru fete tinere ce abia își începuseră debutul ca și femei…
      Le câștigase pe cele mai frumoase,mai rezistente și mai durabile.
      Niște mame perfecte pentru sămânța lui.
      Legile se știau deja,femeile nu aveau dreptul să se impună în fața lor.

      Trebuiau doar să se supună,să crească copiii sănătoși până la vârsta de șapte ani,iar după șapte ani copii le sunt luați de către statul spartan.
    Privirea comandantului căzuse spre o micuță copilă,era fragilă,micuță și plăpândă.
     Ochii ei sclipeau în lumina lunii,iar frumusețea ei era precum a unei zeițe.
     Corpul mic și plăpând,buzele ei rozali,iar obraji ei murdari de pământ și udați de lacrimile care se înodau sub bărbă,îl provocau.
      Îl intrigau.
      O vroia în patul lui,dorea să îi devoreze trupul mic.
      Însă din păcate pentru el fusese câștigată de general ca și premiul de consolare.
      Rochia pe care o purta era albă,jerpelită,murdară și ruptă în părți.
– La ce te uiți vulpe bătrână? întrebase unul dintre apropiați săi.
     Bărbatul privise atent unde se uita comandantul și înțelesese.
– A fost adusă astăzi, îi spusese el.
      Comandantul mârâise când generalul o pusese să se dezbrace de față cu toată lumea,avea să o umilească și să o chinuie în fața tuturor.
      În fața oameniilor pe care el îi conducea.
– O vreau! Mârâise din nou,iar generalul ridicase o sprânceană amuzat.
       Era amuzat că o dorea pe ea o...O plăpândă care nu va rezista nici două zile.
– Prea bine, murmurase generalul.Dar voi vrea două în schimb, spusese el atât de simplu.
      Comandantul aprobase din cap și îl lăsase să își aleagă două sclave din cele câștigate de el.
      Le făcuse semn soldaților să le ducă în odaia lui,unde va gusta din ele.
       Copilele fuseseră duse în odaia lui,erau speriate și plângeau întruna,așteptându-l.
        Când acesta intrase în odaie toate tăcuseră și îl priviseră.
– Voi îmi aparțineți mie iar din seara asta îmi veți purta și copiii, le spuse el pe un ton dur.
     Pe o voce aspră și nemiloasă.
     Copila se ascunsese printre celelalte fete și se făcuse mică,suspinând câte o dată.
      Se dezbrăcase sub privirile îngrozite ale fetelor.
      Una din ele privind curioasă bărbăția bărbatului,era prima dată când vedea așa ceva și îi se părea ciudat.
       Bărbatul o chemase pe cea mai curajoasă dintre ele,aceasta îl ascultase si imediat se așezase în pat așteptându-l cuminte și puțin nerăbdătoare.
    Dorea să știe cum se simte.
    Dorea să știe dacă se va simți bine sau nu.
    Copila își așezase capul pe genunchi și adormise suspinând auzind parcă prin somn un țipăt pe care nu îl băgase în seamă.
  Era obosită și tălpile o ardeau,mersese desculță pe jos,iar spatele o durea îngrozitor de la lovitura de bici aplicat doar pentru că mersese prea încet.
    Când comandantului terminase cu cele două fete,le spusese soldaților să le însoțească până la odăile unde vor sta de acum înainte.
    Acum urma micuța Jacqueline care dormea atât de adânc,bărbatul o luase în brațe și o așezase în pat.
    Ares o privise,era inocentă și prea mică pentru el.
    Când aceasta se trezise,îl privise speriată și izbucnise în plâns.
     Mâinile ei mici îi împinseseră pieptul dur și bine făcut.
     Mâna bărbatului urcase lent pe piciorul ei în sus,o privise cum tresărise când mâna lui îi mângâiase coapsa.
     Trăgea lent de bucata albă de material pe care o numea rochie.
     Această cârpă îi acoperea frumusețea,iar el dorea să o vadă.
       Copila se zbătuse plângând sub el însă nu îl putuse îndepărta nici măcar un milimetru.
      Își întorsese capul când acesta dorise să îi sărute buzele acelea mici și apetisante.
      Era încăpățânată exact ca si un catâr.
      Era plăpândă și fragilă precum un fluture.
      Dar încăpățânarea ei îi arăta că era speriată și puternică,iar el avea nevoie de femei puternice pentru moștenitori săi.
     Nu mai avusese răbdare să îi dea rochia jos așa că o rupsese dintr-o simplă mișcare,asta o îngrozise.
      Mâna lui le strânsese pe ale ei deasupra capului,îi sărutase gâtul micuț,lingându-l ușor.
– Dă-mi drumul! se zbătuse plângând.
    Bărbatul îi mușcase ușor pielea fină.
    Glasul ei dulce îi încânta auzul comandantului.
– Fiară! țipă plângând când Ares îi mângâiase ușor feminitatea.
    Comandantul ridicase o sprânceană.
    Îl numise fiară?
    Acest micuț omuleț avusese curajul să îl numească fiară?
    Acest lucru il amuzase.
    Îi despărțise picioarele împotriva voinței ei.
    În momentul acesta simțise milă pentru ea,deoarece era așa micuță și avea să o doară.
     Nu era el tocmai blând în pat însă nici o brută nu era,știa să își aducă partenerele la extas.
      O pătrunsese cu un deget făcând-o să suspine și să se miște sub el.
       Cu mișcări lente și cu pricepere reușise să o acomodeze puțin cu degetul său,iar fata nu se mai zbătea haotic sub el.
       Își lăsase trupul moale în brațele bărbatului priceput și matur din fața sa.
       Îi strânsese mâna când mai introdusese unul făcând-o să geamă de durere.
       Lacrimile ei se prelingeau lent din ochișorii ei.
       Îi simțise micuța floricică,era atât de strâmtă și fierbinte.
       Era pregătită pentru el.
       Își scosese degetele din ea și își luase bărbăția jucându-se cu ea la intrarea fetei,o tachinase puțin.
        Mârâise când dorise să intre,însă copila se trăsese în spate,ajungând să stea pe perne.
– Îmi place curajul și încăpățânarea ta, îi șoptise el mușcându-i obrazul și îi strânsese unul din sâni.
     Zâmbise în colțul guri când o văzuse atât neajutorată.
     Această copilă trezea fiara din el.
     Trezea un sentiment necunoscut lui.