Iubire blestemată

Capitolul 11

        Dimineața o prinse pe micuța Jacqueline cu ochii în lacrimi,era pe jos.Pe jumătate adormită când Ares intrase în odaia ei.
        Își deschisese ochii cu greu și îl privise pe bărbat.În urma acestuia erau trei femei și doi bărbați.
       Mâinile ei mici strângeau ușor pătuțul fiilor ei.
– Ares,te rog! Șoptise stins când micul ei Colton fusese luat primul.
      Comandantul se aplecase și o luase în brațe,buzele lui se lipiseră de fruntea ei.
– Nu, izbucnise în plâns când ușa se închisese în urma lor.De ce? întrebase ridicându-și privirea spre el.
       Mâinile lui mari o strânsese ușor la pieptul lui și îi sărutase fruntea,ochii ei erau roși din cauza plânsului.
       Plânsese toată noaptea...
– Vom avea și o fiică, șoptise el.
       Ea își dorea copii...
   Își așezase mâinile pe pieptul lui și îl împinsese de lângă ea însa nu îl putuse mișca decât puțin.
– Eu nu vreau alți copiii, spusese ea privindu-l cu ură pură.
      Mâinile îi tremurau din cauza nervilor,iar lacrimile ei se scurseseră șiroaie pe obraji ei rozali și umezi.
– Nu e după tine, mârâise bărbatul adoptând o figură dură și impunătoare.Nu te voi mai lăsa să faci ce vrei tu, spuusese strângându-i  maxilarul micuț.
       Îi zgâriase pieptul încercând să îl îndepărteze de ea însă el nu se clintise.
      Cum ar fi putut ea clinti când el era cât un munte?
– Sunt copiii mei, șoptise fără nicio putere.
       Ea nu avea putere...Era pur și simplu în bătaia sorți.Ares știa că îi provocase multă durere sufletească, însă ea mai era și lăuză,iar el îi luase copilași de lângă ea.
      În afară de-a plânge nu putea face nimic mai mult.Ea era singură,iar el avea o armată.
      O lăsase să se liniștească singură pentru că știa că prezența lui o va face să plângă mai mult și nu dorea asta.
     Legile erau legi,asta era clar.
     Copiii erau născuți.Fetele rămâneau cu mamele până la vârsta de șaptisprezece maxim optsprezece ani,iar după tatăl lor le găseau soți.În cazul în care tatăl nu găsea un soț potrivit fetei lui pentru a o căsători,fata era obligată să rămână însărcinată cu un bărbat oarecare.
      Îl putea alege chiar ea dacă părinți îi dădeau permisiunea.
      Dacă tatăl îi dădea permisiunea.
      Băieți erau crescuți de mame până la vârsta de șapte ani.Cei care împlineau șapte ani erau luați din sânul familiei și începeau școala spartană.Băieți mai mari aveau dreptul să îi lovească cu biciul pe cei mai mici,asta însemnând că îi făceau mai puternici.
        Copila apucase un cuțit de pe mica măsuță de lemn aflată lângă geam și privise spre pătuțul lor care era gol.
      Cât de mult o duruse să îi aducă pe această lume haină și îi fuseseră luați ca pe o marfă.Nimeni nu o pregătise pentru această soartă crudă și nemiloasă.
      Lipise lama ascuțită a cuțitului de pântecul ei și izbucnise în plâns.Apăsase,lama cuțitului îi rănise pântecul.
      Se înjunghiase singură.Sângele pătase podeaua,iar trupul ei căzuse dureros.Nimeni nu o supraveghease,iar asta fusese șansa ei de-aș pune capăt zilelor.
     Când Rasia intrase în odaia ei scăpase pe jos mâncarea pe care o adusese pentru ea.Țipase și își așezase mâinile pe față,se apropriase îngrozită de micuța Jacqueline.
– Sfântă zeiță Artemis!țipase din nou  și își așezase mâinile pe rana ei încercând să oprească sângerarea.
      Mai mulți soldați intraseră pe ușă.Ares îi împinseseră pe toți și intrase ca o furtună în odaia micuței lui iubite.
     Da,iubita lui.
     Ares asta considera.Desigur că exact ca și Jacqueline era la fel de orgolios și încăpățânat,însă el chiar începuse să țină la ea și ajunsese să o iubească,dar din păcate comandantul avea o datorie importantă față de regi săi.
– Jacqueline,la naiba! Înjurase simțindu-și inima strângându-se în piept.Ieșiț! Urlase și toată lumea care se adunase se împrăștiase imediat.
       Savash o chemase pe Machila.O bătrânică de șaizeci și patru de ani care știa remediuri și descântece.
       Machila era cunoscută printre spartani ca fiind un vindecător.Remedile ei din plante vindecaseră un soldat pe moarte care fusese rănit în război.
– Jacqueline, șoptise numele ei și îi sărutase fruntea.
      Îngenunchease lângă patul ei și îi strânsese mânuțele micuțe și reci în ale lui.
– Ușor, mârâise când femeia scosese cuțitul.
     Îi ștersese pântecul cu o cârpă și luase un ac și o ață,începând să coase cu grijă rana copilei.Peste cusătură aplicase un amestec din plante apoi rana îi fusese bandajată.
– Rana ei nu este adâncă comandante, spusese ea,iar bărbatul îi arătase ușa cu privirea.
       Femeia aprobase din cap și ieșise lăsându-l pe comandant singur cu micuța lui răzvrătită.
       După câteva minunte bune ochișorii ei se deschisese și dăduse de privirea dojenitoare a bărbatului.
– Cum se faci că și după moarte am parte de tine? întrebase ea sfidător.
      Degetele lui îi mângâiase ușor obrazul rozaliu.Se apleacă dorind să o sărute însă copila își întorsese capul,iar el îi  sărutase obrazul.
– Rasia ocupăte ca toate lucrurile ei să fie duse în odaia mea, spune bărbatul când femeia intră pe ușă.Și vreau ca până la înserate să fie pregătită o rochie, continuase Ares atrăgându-i  atenția micuței Jacqueline care îl privea cu coada ochiului.
     Pentru ce îi trebuia o rochie de mireasă?
     Se întrebase însă își întorsese privirea când el se întorsese și o privise.
– Savash vreau doi soldați ca să o păzească și să se ocupe de ea de acum încolo, continuase bărbatul privindu-și prietenul.
       Achim aprobase din cap și iese pe ușă împreună cu Rasia.Femeie își lăsase privirea în jos când bărbatul o privise.
     Nu avea curaj să îl privească.
     Până la urmă fusese prietenul soțului ei,iar acum se îndrăgostise de el.Desigur că și Savash se îndrăgostise de ea.
– Am vorbit cu Ares, spusese bărbatul atrăgândui atenția femei.A spus că dacă vrei mi te poate încredița mie, continuase bărbatul.
       Se apropriase de ea,palmele lui se așezaseseră pe fața ei.Își ridică privirea spre el,bărbatul încă îi aștepta răspunsul.
– Savash, șoptise femeia simțându-și inima bătând cu putere în pieptul ei.Eu am o fiică, continuase femeia.
     Acest lucru nu conta pentru el...