Iubire blestemată

Capitolul 9

       Ares intrase în odaia ei și o privise,părul îi era împrăștiat pe toată perna,iar corpul îi era transpirat și îndurerat.
      Era obosită,iar el știa asta.Se aplecase și îi sărutase fruntea,copila își deschisese ochii și suspinase când îl văzuse.
– Comandante ai patru fii, spusese moașa atrăgându-i atenția bărbatului.Sunt sănătoși,doriți să anunț sfatul bătrânilor? întrebase iar Ares aprobase din cap.
      Copila suspinase și dorise să se ridice însă bărbatul nu o lăsase.
– Stai cuminte ești epuizată, șoptise bărbatul peste buzele ei.
     Nici măcar nu îi ținuse în brațe. Jacqueline izbucnise în plâns și îl împinsese de lângă ea cu ultima putere pe care o avea.
– Nici să nu îndrăznești, spusese ea și se ridicase din pat cu greu când văzuse cum moașa dorea să îi i-a copiii.Sunt ai mei, continuase ea.
        Ares o prinsese la timp înainte să cadă pe jos.O strânsese ușor la pieptul lui și îi sărută fruntea.
– Sunt copiii mei, continuase plângând la pieptul lui.Te implor nu mi lua, continuase și izbucnise din nou în plâns.
      Mâinile bărbatul îi mângâiase spatele cu grijă,își afundase capul în pieptul lui plângând.
– Ares,șoptise numele comandantului și își ridică privirea spre el.Sunt copiii mei, șoptise din nou.
      Bărbatul îi sărutase fruntea și privise spre femeii,iar acestea înțeleseseră și ieșiseră lund și copii cu ele.
      Copii trebuiau îmbăiați în vin de către mama lor,însă Jacqueline nu putea să facă asta în starea ei.
– Te urăsc din tot sufletul, șoptise ea obosită.
     Plângea din tot sufletul,iar lacrimile ei îl omora.
– Nu face asta Jacqueline, șoptise bărbatul și îi ștersese cu grijă lacrimile.Îi vei avea până când fii noștri vor împlini șapte ani, spusese el dur.
      Încercase să o facă să înțeleagă însă ea nu dorea.
– Te urăsc din tot sufletul Ares, spusese și ea îndepărtându-se de el.
     Mâinile îi tremuraseră din cauza nervilor.El nu avea niciun drept să îi i-a copii,fii ei.
      Îndurase durerile nașteri doar pentru a-și ține în brațe copii.Să îi sărute și să îi miroase,însă ea nu apucase nici măcar atât.
        Dorise să deschidă ușa însă Ares nu o lăsase.Îi apucase încheietura mâini și o întorsese cu fața spre el.
– Doar ce s-au născut nu au ce să facă cu ei, șoptise el blând peste buzele ei.Liniștește-te, șoptise el din nou.
      Îi ridicase bărbia cu două degete forțând-o să îl privească.
– Adu-mi copii! Șoptise și ea și se îndepărtase de el.Ieși! Țipase la el.
     Comandantul o privise cu blândețe,chiar dacă ea țipase la el o ascultase și o lăsase să se liniștească.
     Bărbatul privise cum moașa îi îmbăia fii în vin,iar ei plângeau.O voiau pe mama lor asta era sigur.
     Jacqueline nu era o mamă spartană. Ea nu le putea îndepărta toate temerile,iar ei de mici trebuiau să învețe să nu se teamă de nimic.
– Felicitări, spusese prietenul său dându-i o cupă cu vin.Patru băieți sănătoși tun, să îi trimit de veste regelui? întrebase Savash iar el aprobase din cap.
     Savash plecase să trimită vestea mai departe.
     Trebuia să o țină departe de ei,iar acest lucru era foarte greu.
     Femeile se adunaseră toate în jurul fiilor lui și îi priveau fascinate.
     Jacqueline ieșise din odaia ei îmbrăcată într-o rochie portocalie,un portocaliu șters însă plăcut ochiului.
– Ce le faceți fiilor mei? întrebase ea revoltată.Dă-te din fața mea Rasia!Mârâi ca o leoaică care își apăra pui.
      Rasia se dăduse la o parte,iar copila văzuse cum aceea femeie îi îmbăia copii în vin.
– Jacqueline așa este din strămoși, spusese Rasia blând.
      Dacă comandantul nu o prindea la timp moașa s-ar fi ales cu o bătaie bună.
– Stai cuminte! Mârâise bărbatul strângând micuța ființă la pieptul lui.Nu le face rău Jacqueline, șoptise sărutându-i fruntea.
      Micuța Jacqueline se întorsese și își privise copiii,erau minunați.Atât de mici cu ochișorii care aparțineau comandantului,iar nasucul lor îi aparțineau ei.
     Erau minunați.
    Îngenunchease lângă femeie și își luase copilul din brațele ei.Îi sărutase fruntea și îl privise cu dragostea unei mame.
    Femeile se auzeau șoșotind în spatele ei.Unele din ele spuneau că Ares îi permitea cam multe.Spuneau că femeile nu trebuie să se comporte așa însă altele o înțelegeau.
– Sunt atât de mici, șoptise ea iar Rasia răsese și se așezase lângă ea.Ești atât de frumos, șoptise din nou și îi sărutase fruntea.
     Rasia luase în brațe primul băiețel care se născuse primul.Jacqueline îi apucase mânuța mică cu grijă și o sărutase.
    Copilul se oprise din plâns și o privise cu ochișorii mari,erau ca două oceane.Avea ochii lui...Ochii lui Ares.
– Ce nume le vei pune dragule? întrebase Achilla mângâindui pieptul.
     Copila se încruntase,iar bărbatul observase acest lucru.
     Era geloasă?
     Da,era foarte geloasă și faptul că această femeie îl atingea o făcea să îl urască mai mult.
     Chiar dacă ea ținea la el...
      Îl iubea.
      Ares o iubea.
      Dar amândoi erau prea orgolioși ca să recunoască.
– Nu acum Achilla! Spusese dur bărbatul îndepărtând-o de el.
      Copila fusese foarte mulțumită că acesta o îndepărtase.Își închisese ochii simținând o durere acută.
– Jacqueline tu ar fi trebuit să stai în pat, spusese Rasia privind-o.Mergi în pat,sunt eu aici și voi avea mare grijă de ei, continuase aceasta.
     Jacqueline nu dorea să îi părăsească și să meargă să se odihnească însă durerile și oboseală o dărâmau.
     Se simțea epuizată și nici nu se spălase.Era sigură că mirosea urât,se ridicase cu greu.
– Când mă vei vizita dragule? întrebase din nou Achilla.
      Aceea femeie era o diavoliță.Știa să și atingă scopurile,iar Ares era bărbatul ideal pentru care trebuia să lupte.
– Voi vedea eu, spusese bărbatul.
      Achilla se încruntase și îl privise  revoltată.Nu o mai vizitase de când Jacqueline intrase în viața lui.
– Știi iubire, șoptise ea peste buzele bărbatului.Nu o vei avea câteva zile bune, șoptise din nou.
       Comandantul mârâise nervos,iar femeia răsese și îl sărutase.
      Inima micuței Jacqueline se rupsese în două când bărbatul îi răspunsese la sărut.
      Suspinase și îl privise...
      Inima ei era rănită...