Baiatul din autobuz

Capitolul 7:"... sa nu-l vada pe Gilbert"

-Ai vazut ce mi-a facut? M-a bagat in gura directorului,a doua oara! imi spun naduful Clarei.

-Normal ca am vazut,doar nu radeam degeaba. E prea amuzant baiatul asta.

-Gata,numai am ce discuta cu tine,vorbim maine. Noapte buna.

-Noapte buna,ofticoaso!inchide prima Clara razandu-mi pana la sfarsit in fata.

-Olivia,ai primit un biletel de instiintare.Vino jos sa-l iei si eventual poate si o explicatie sa-mi dai.

-Imediat mama,tip de indata ce termina mama de vorbit. Planul mergea cum trebuie,ma rog,mai putin faza cu mama sa vada biletelul cu ridicarea cadoului pentru "prietenul meu". Cobor jos ,imi iau foaia dreptunghiulara , ma prefac ca ma intind de spate, vrand sa o tulesc sus in camera.

-Olivia,explicatia cui i-o lasi?ma intreaba mama autoritar punandu-si mana in sold.

-Speram ca nu tie,dar sperantele mele s-au spulberat,pun mana la inima dramatizand momentul.

Mama deja incepea sa bata din picior ,clar ca trebuia sa vars tot.

-Curand e ziua unul prieten foarte drag si am pregatit o surpriza de proportii pentru el,ii explic impleticindu-mi mainile si uitandu-ma inocent la mama.

CE!! Am spus ca o sa vars tot dar nu adevarul , cel putin nu pe tot ,partea cu cadoul e adevarata .

-Olivia,foarte dragut gestul tau, prietenul implicat e norocos ca-i pregatesti o aniversare mai speciala.

Nici nu ai idee,mama. Adam o sa primeasca un cadoul care o sa-i distruga imaginea perfecta si o sa tipe ca o fetita.

A doua zi,fiind weekend, m-am trezit si am plecat sa ridic coletul.

Ma aflam intr-un magazin mare plin de animalute de la cele mai dragute la cele mai infricosatoare. Dar eu stiam deja ce vroiam , ma duc la baiatul de la raion si ii arat hartiuta. Cand a terminat sa citeasca numarul articolului facuse o fata de parca vazuse moartea in fata. Saracul!

-Te rog sa astepti!si o tuleste in spate.

-Bine ca nu ai fugit ,soptesc ironica ultimile cuvinte in timp ce ma uit la celelate animalute.

Se intoarce cu un acvariu acoperit si imi spune ureaza noroc. In drum spre casa de marcat ridic putin materialul si ma uit inauntrul acvariului.

-Hai mai ,ca nu e asa mare,ce naiba! Daca nu imi e frica mie doar nu s-o speria el.

Am mai cumparat si cate ceva de mancare pana cand ma decid in ce zi ii dau cadoul "prietenului meu"

Ar trebui sa aprecieze doar am cheltuit o avere pe flocosenia asta.

Intru in casa in cea mai mare liniste ca sa nu auda mama,si ma indrept spre camera mea. Cautand prin camera un loc in care mama sa nu-l vada pe Gilbert. Da , asa o cheama pe vietatea care urmeaza sa il daruiesc lui Adam.

Weekend-ul a trecut si iata-ma pregatindu-ma de liceu. Desigur dezamagita ca a trebuit sa-l parasesc pe micul Gilbert,cu o lene molipsitoare ,ma tarasc spre statia de autobuz.

Trecuse prima pauza,mai aveam fix cinci pauze ca sa fac rost de codul de la lacatul lui Adam.

In tot liceul exista doar doua copii a codului fiecarui elev. Va da-ti seama cate numere? Dar , doar trei persoane pot avea accesul la ele.

Prima persoana care detine o copie a codului este directorul care are un perete intreg cu numele elevilor si codul sau. Da,prea multa intimitate,stiu! Dar unii copii isi uita codul si trebuie sa se duca la director sa isi ceara codul . A doua persoana este consilierul directorului care este un baiat din ultimul an. Un tocilar cu aparat dentar si ochelari de moda veche,visul oricarei fete,nu? Si ultimul dar nu cel din urma ingrijitorul.Care la fel are un perete pentru fiecare dulapior,acest liceu e foarte straniu. Un taram al numerelor,as putea spune.

Doar la ultimi doi as putea sa le cer codul . Dar ramane de vazut daca sunt dispusi sa negocieze.

In timp ce imi gandeam planul stand pe o banca in curtea liceului, am zarit-o pe Clara . Asa deci , chiuleste!

Ma ridic imediat si alerg pana la ea.

-Ce faci ,micuta chiulangioaica?

-Aaa, nimic,ce te face sa crezi ca as chiulii?

-Aaa,doar geanta, mersul si fata de"Chiulesc pentru ca am un motiv"spun si ridic din umeri in timp ce imi trec o privire ucigasa la fata.

-Bine , recunosc! Fir-ar de ce ma cunosti asa bine. Poti fi cateodata o santajista,stiai!

-Ma pot impaca cu mine,acum toarna tot!

-Ies cu un prieten de-al lui Adam!imi tranteste vestea ingrozitoare in timp ce se aseaza in pozitie de aparare.

-Doamne Dumnezeule si Sfinte Macaroane cu Branza, sunt cumva intr-un univers paralel. Scapati-ma !tip cu voce tare in timp ce imi pun mainile in cap.

-Hmm,ma asteptam la ceva mai violent,se uita Clara la mine uimita .

-Pot sa ii stiu numele ,clasa,numarul de telefon si adresa,te rog!ma chinui sa-i zambesc.

-Doar nu ai vreun gand ucigas,nu! Te rog , nu ! Chiar il plac pe Blake,se milogeste la mine Clara cu o fata de catelus plouat.

-Asa deci, te dai de partea inamicilor! Ia stai un pic, incep sa zambesc in timp ce mi se aprind beculetele. Poate ca e bine ce faci,imi aduci informatii calde de la sursa rautatii.

-Ma cam indoiesc ca el ar fi sursa rautatii. Totusi,eu am o intalnire si nu am de gand sa stau si sa-ti ascult nebuniile.

-Bine,cum vrei,oricum te tin minte!

-Bla-bla-bla!Hai pa!

Sa revenim la planul meu. Cum spuneam aveam doua alegeri, ori tocilarul ori ingrijitorul . Sigur o sa ceara fiecare cate ceva asa ca pauza urmatoare aveam sa-l caut pe tocilar. Pauza asta fiind compromisa deja, de-o tradatoare.

- Ca sa te ajut trebuie sa te afisezi cu mine in fata a tot liceului la Balul de Caritate,spune Edd in timp ce isi tragea saliva inapoi de unde venenea ea.

Cand il aud imi cade fata , tocilarul asta are un tupeu extraordinar.Niciodata sa nu subestimezi un tocilar care are ganduri indreptate in alta parte.

- I-a mai gandeste-te si la alta idee,ii spun scarbita vazandu-i si cosurile de pe fata.

-Nup, asta e singura si unica ta alegere.

Al naibii tocilar cu exces de saliva si cosuri cat Big Ben. Doar nu sunt nebuna sa ii zic "Da", altfel viata mea de liceu se termina cu mine la bratul tocilarului la evenimentul orasului.

-Atunci ramai cu creaturile care vor iesi din cosurile tale si traieste in continuare ,frate, ca eu nu o sa fac asta! Adios!

Deci unul s-a dus de pe lista , a mai ramas unul.

Urmatoarele doua pauze am alergat prin liceu, cautandu-l pe ingrijitor. Cand trec pe langa vestiarele baietilor. Aud un sunet . Ma opresc din alergat si ma dau incet in spate si bag capul pe usa sa inspectez camera.

Intr-adevar auzisem bine. Era un meci de fotbal. Ingrijitorul aclama in timp ce se auzea un gooool. Si am gasit arma mea de santaj. I-am facut o poza si dupa am intrat relaxata , intrerupand meciul.

-Domnule ingrijitor, am nevoie de un cod al unui dulap anume. Imi faceti placere,sa mi-l dati ?

-Pleaca fetito,nu vezi ca am treaba.

-Aha , aceasta este treaba dumneata, bine,ridic din umeri, sunt curioasa ce o sa zice directorul.

-Nu ai nicio dovada,acu' du-te la orele tale,fetito.

-Din contra ,am o dovada foarte clara pe telefonul meu. Acum, va rog ,codul de la dulapul 182!

-Esti o fata afurisita si santajista pe deasupra.

-Mda,recunosc,dar pot trai cu asta. Acum daca afla cineva ,poza ajunge la director si nu v-a stii cine i-a trimis-o. O zi buna in continuare,ii urez zambind ca un ingeras dupa ce imi codul mult cautat.

Gata,acum eram pregatita pentru orice. Sa te vad Adam ce iti mai poate pielea.