Baiatul din autobuz

Capitolul 11:Petrecerea!

Dupa toata"tavaleala"cu Adam am reusit sa ajung la Clara. Cei drept , eram cam zguduita de dorinta lui si de asteptarea lui ca eu sa port o bucata de material care mi-o serveste in fata.

Pe de alta parte ,clocoteam de furie. Eram ca o sticla care sta sa explodeze in fata ta si care o sa te ude. Mergem pe strada ca o criminala in serie care daca nu te dadeai din fata ei te face bucatele. Mda,eram in stare,mai ales ca eram julita din cap pana in picioare si hainele mele erau murdare.

Pentru toate astea ,doamne ce o sa mai sufere. Dintr-o data fata mea s-a luminat,trecând pe lângă o farmacie. Norocul meu fiind ca întotdeauna îmi tin bani in buzunar si nu in portofel.

Doamne ce o sa mai sufere Adam.

Am intrat in farmacie si am cerut laxative.

Pai daca tot fac o treaba ,barem sa o fac pana la sfarsitul zilei.

Dupa escapada mea la farmacie,ajung la Clara acasa. Si cum altfel sa fiu intampinata decât cu o runda sănătoasă de ras. Mai bine mă angajez la circ. Ce pana mea!

Pentru scumpa de Clara oricum era in program sa mergem la petrecere. Ma rog,acum nu mai merg din proprie initiativa. Stiti voi din cauza cui.

Îmi recuperez ghiozdanul si ma duc acasa. De data asta nu mi-am mai spus planul ca cine stie ,poate nu mai da roade

Când sa intru in bloc dau peste doamna cu pisicile de la etajul 2.

-Ce ai patit,maica?

-Mamaie,daca ai vreun nepot sa nu-i mai dai fursecuri ca toti baietii sunt niste sălbatici.

-Maica,zici ca ai fost alergata de o turma de bizonii

-Măcar de ar fi asa ,ca de aia mai scapi cum mai scapi,dar de faptura ca îmi mănâncă zilele nu!

In fine,dupa ce mi-am spus oful am plecat,ca daca e sa stai la taclare cu mamaie nu mai scapi niciodată.

Am ajuns si acasa,cu o lene pe mine,de te lua durerea de cap. Îmi las ghiozdanul la intrare,intru in bucătărie sa vad ce pot manca. Găsind doar cutia de cereale care era pe gustul meu in schimbul la mâncarea făcută de mama,am sărit pe canapea cu cutia de cereale intr-o mana iar cu telecomanda in cealaltă.

Când o aud pe mama intrând in casa. Drace! Eu sunt murdara pe canapeau ei. Am dat de naiba!

Nici nu mai stau sa inchid televizorul ca o tulesc in baie.In urma mea ramane doar vocea mamei care spune ca e acasa.Ho ho,de m-ai fi vazut , eu nu mai eram in casa,eram deja in fata usii.

Nici nu imi mai pasa cat e ora, ca nu am apucat sa mananc mai nimic,eu doar statea in apa calda care pur si simplu ma facea sa uit de tot.Sa existe o lumea fara Adam!Paradis,oameni buni!

Era un vis prea frumos,pana cand ma trezeste vocea mamei din reveria mea.

-Draga,un baiat dragut a venit la tine,iesi odata din baie ca nu esti SpongeBob sa traiesti in apa!

OMG,chiar e posibil sa fii asa umilita,adica sunt in ultimul hal umilita.In primul rand ca mama ma compara cu SpongeBob , pe langa asta, la naiba e femeie in toata firea si se uita la SpongeBob. Si in al doilea rand il aud pe Adam razand de remarca nepotrivita a mamei mele.

Si colac peste pupaza,ca nu am nimic de imbracat.Ca doar am mers direct la baie. Sunt un dezastru! Mda, uneori imi vine sa-mi plang de mila la cat de praf sunt.Singura mea alternativa este sa bag cea mai mare viteza pana in camera mea si sa nu ma vada in prosopul care se termina deasupra fundului. Blestemata zi!! La naiba cu toate prosoapele mamei.Asa ghinion sa tot ai!

Deschid usa silentios,bag capul pe crapatura usii ca sa inspectez sansele de reusita. All clear!

Speram din tot sufletul ca Adam sa fie in bucatarie si sa infulece vreun experiment de-al mamei.