True Love

Secrete infinite

Am căzut pe jos.Am simțit cum pământul s-a tăiat sub mine.Bravo,Amelie!Ai reuşit incă o dată să distrugi şansa de a avea un nou şi important prieten:Jack.
Lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obrajii inca roşii.
-Amelie!!?!Ce ai pățit?îl aud pe Patrick strigând.
-Eu ...doar....am zis eu şi am inceput să plâng de-a binelea.
Patrick m-a luat in brațe.Mă simțeam aşa de bine cu capul pe umărul lui şi cu brațele lui musculoase in jurul meu.Ar trebui să ne imbrățişăm mai des.
-Gata,Amelie.Linişteşte-te.Totul este bine.Nu ți se va intâmpla nimic rău cât timp eu trăiesc.
-Mulțumesc,Patrick.Iți sunt recunoscătoare.
-Hey,hey.Asta fac prietenii,nu?zice el zâmbind.
I-am intors zâmbetul.
Am mai stat vreo 5 minute aşa imbrățişați,cand s-a sunat.Patrick s-a ridicat şi mi-a dat mâna pentru că dupa toate câte se întâmplaseră azi,nu cred că mai eram în stare să mă ridic singură sau chiar să merg.
Am mers spre clasă când ghiciți cine vine înfuriată spre mine?Bineînțeles:Amanda.
-Hmm, ce avem noi aici?Cumva domnişoara Tâmpițenia împreuna cu prietenul ei gelos?
-Gelos???Patrick nu e....
-Oricum nu de asta am venit să vorbim.Uite ce e,prefăcuto!Dacă o data te mai atingi de Jackie al meu,eşti moartă!
-Să mă ating de cine?
-Eh hai,nu face pe proasta,chiar dacă eşti!Ştii foarte bine despre cine vorbesc .Şi nu-mi place să mă repet.
-Nu,Amanda,nu înțeleg o iotă din ce încerci să-mi spui!
-Eu atât iți zic:nu încerca să vindeci rănile pe care le-ai provocat necunoscuților dacă nu ai terminat de vindecat rănile provocate celor dragi.Şi,zicând asta,se uită fix în ochii luu Patrick care se înroşeşte tot şi priveşte in pământ.
Am rămas cu gura căscată in timp ce Amanda se îndrepta spre clasa de biologie.
-Ce a vrut să spună prin rănitul celor dragi?îl întreb pe Patrick nedumerită.
-Tu chiar nu ți-ai dat seama despre cine era vorba ,nu?zice el şi apoi începe sa alerge în direcția opusă mie.
-Patrick??!!Patrick!!!!strig eu însă sunt sigură că nimeni nu mă ascultă.
"Ce au toți azi?"mă întreb însă acum nu am timp să-mi răspund pentru că deja văd cum doamna de matematică se îndreaptă spre clasă şi chiar nu vreau deloc să întârzii la oră.
-----------------------------------------------------------------
Acum stau la mine în cameră cu capul în pernă ,plângând fiindcă tocmai am realizat ceva:problema nu e la Patrick,Amanda sau Jack.E la mine!Trebuia să-i spun lui Jack adevăratul motiv pentru care vreau să merg cu el la petrecere şi trebuia să nu fiu atât de egoistă şi să mă preocup mai mult de sentimentele lui Patrick şi nu doar de ale mele.Deja i-am dat o grămadă de mesaje în care îl întrebam dacă e bine şi cred că l-am sunat de 4 ori,dar  îmi închide de fiecare dată şi refuză să-mi raspundă la vreun mesaj.Dar nu-l neîndreptațesc-sunt o prietenă groaznică şi merit toate astea.Începeam să-mi simt din nou lacrimile fierbinți pe obrajii reci când o aud pe mama strigând:
-Amelie,grăbeşte-te!Este aproape 8 fără 15.Lola va veni peste o oră să mergeți la petrecere şi nu vreau să te aştepte-din nou.
Este deja 8 fără 15?Când a trecut timpul?Mama are dreptate,ar trebui să mă grăbesc pentru că mereu îmi ia mult să-mi aleg hainele potrivite şi din cauza asta Lola trebuie mereu să mă aştepte câte o jumătate de oră in plus.Eu îi spun să mearga înainte  că ne vedem acolo însă ea mă aşteaptă mereu.Of,ce prietenă bună am!Nu o merit!
La 9:10 eram gata.Mi-am pus o rochie scurta în față lungă in spate,fără bretele,roz pal.Am un dres de culoarea pielii şi nişte pantofi cu toc negrii  cu un şirețel delicat.Părul este prins în coadă de cal.Nu m-am machiat,însă m-am dat cu puțin ruj.Mi-am luat gentuța tot roz-pal unde mi-am băgat telefonul şi chieile,mi-am luat geaca din peiele neagră şi am coborât unde mă aştepta Lola.
-Mă mir că nu ai întârziat.zicea ea chicotind.
-Eh,se întâmplă şi miracole,îi răspund eu cu un zâmbet larg.Îmi place cum eşti îmbrăcată:o fustă mini neagră care se asorteaza cu  cu teneşii la fel de negrii.Mai are un tricou scurt până la buric alb şi brățări negre şi albe.
-Mulțumesc!Tu arăți fabulos!
-Fleacuri...zic eu şi începem amândouă să râdem.
-Patrick nu a vrut să vină cu noi.A zis că ne vedem acolo...a ridicat Lola din umeri.
Fiori de gheață m-au trecut pe şira spinării.Cumva simt că eu am legatură cu faptul că probabil nu ne vom mai distra toți 3 ca pe vremuri."Of,Amelie,de ce trebuue tu să strici mereu totul?Amanda avea dreptate.....eşti atât de plină de tine încât trebuie ca altcineva să-ți atragă atenția când răneşti....."
-Mergem?mă întreabă Lola,scoțându-mă din gândurile mele enervante care erau cât pe ce să-mi distrugă seara-dacă nu au făcut-o deja.
-Desigur!Du-te şi deschide maşina,vin imediat!spun şi mă uit la Lola cum se îndepărteaza.
"Ok,Amelie,încearcă să te simți bine fără să mai răneşti şi pe altcineva"îmi spun şi mă îndrept uşor spre uşă.Strig un"-Pa,mamă" şi mă urc în maşină.Seara asta are să fie una specială,presimt asta.

Bună!Ştiu că nu am mai scris de mult*chiar dacă deocamdată nu am pentru cine* dar sper să vă placă şi capitolul ăsta.Mulțumesc celor care îmi citesc opera.:*