True Love

Sentimente ascunse

Am ajuns cu Mercedesul Lolei în fața unui.....hotel!Casa aia cred că avea 6 etaje ,dar nu m-am mai obosit să le număr pentru că la cât de putred de bogat e Broadway,casa asta ar putea avea si 50 de etaje

Ne-am dat jos din maşină şi am intrat în "hotel".După cum mă aşteptam,o grămadă de liceeni se înghesuiau pe scări,canalea,fotolii,chiar şi în grădina imensă de afară nu aveau loc şi se ceetau pe hamace.Mi-am facut loc printre oameni,încercând să n-o pierd pe Lola care se ducea țintă spre terasă-unde erau mai puțini oameni.Oare de ce?

-Lola!!Lola!!Unde te duci?Aşteaptă-mă!am zis şi am început să alerg ca nebuna prin mulțime.

Când într-un final am ajuns pe terasă ghiciți cine vorbea cu Lola?

-Patrick!Ce bine îmi pare că ai venit!îi spun iar el zâmbeşte uşor.

-Îți pasă de ratatul ăla?aud o voce pe care chiar spream să n-o am prin preajmă în seara asta.

M-am întors şi,aşa cum am bănuit,în fața mea se aflau Broadway şi încă 2 "ajutoare" de-ale lui.Toți 3 aveau un rânjet straniu.

-Broadway,ce treabă ai tu cu mine?îl întreb gata-gata să-i dau un pumn în față ca să-i înlocuiesc zâmbetul ăla mârşav cu o buză spartă.

-Poftim?zice el mirat , făcând o față de nevinovat.

-Oh,m-ai auzit bine!Sau ai nevoie de un control la urechi?Pot să-ți dau eu motive pentru care să surzeşti de-a binelea îi spun şi ridic pumnul la el.

Lola a reacționat repede,oprindu-mă să fac ceva ce probabil aş fi regretat mai târziu.
"-Gata,Amelie,nu merită."îmi şopteşte la ureche.

-Ha ha ha!râde el sarcastic şi se apropie de mine.

-Plecă de lângă mine,nu vreau să primesc "Broadwayită".îi zic punându-mi brațele la piept,cruciş

-Broadway...ce?mă întreabă,apropiindu-se şi mai tare de mine şi luându-mă de mijloc.

-Ştii tu,Broadwayita este o boală care te face să-ți bați joc de toți fără să realizezi că tu eşti defapt prostul cu gura -mare acolo,iar cei de care te iei sunt cei mai tari tipi şi cei mai  buni prieteni îi zic,uitându-mă în ochii lui fix.

Am simțit că pot respira din nou când mi-a dat drumul şi a plecat cu paşi greoi.

-Ai fost uimitoare!Cum ai reuşit să-i ții piept?m-a întrebat Lola super-încântată că însfârşit cineva l-a pus la punct pe "băoatul viselor ei" care probabil că acum nu mai e aşa de vis.

-Mi-am spus punctul de vedere...i-am spus,roşind.

-Ami,putem vorbi puțin?îl aud pe Patrick.

-Da..

Am mers în grădină şi ne-am aşezat pe unda din băncuțele mai retrase.Ce frumoasă era grădina!La fiecare drmuleț care ducea în casă se aflau brăduți mici şi drăguți,iar mai în spatele casei se afla o piscina imensă.Pacat ca era pre frig afară,deşi era primăvară.

-Mulțumesc că mi-ai luat apărarea a zis,roşind.

-Hey,nu mi-ai zis tu că aşa fac prietenii?am spus,şi i-am întors zâmbetul.

-Amelie,eşti minunată!Mă ajuți mereu,cu orice am nevoie,eşti curajoasă,frumoasă şi plină de viață!Ştii mereu cum să bine-dispui un prieten şi ştii să câştigi o ceartă doar cu vorbele,nu cu pumnii!Asta apreciez mult la tine!zice,şi mă ia de mână

-Încetează!Nu inventa!îl ameninț eu,roşind.

-Nu inventez nimic.Amelie eu......am vâzut cum zâmbetul i-a disprut,fiind înlocuit cu o față serioasă.Eu te iubesc!

Când am auzit,m-am blocat,din nou.Ca şi cu Jack numai că acum dacă aş fi căzut,nu ar fi existat un Patrick care să vină să mă ajute şi să mă ia iar în brațele lui călduroase şi musculoase.

-Eu... 

-Shh!A zis şi mi-a pus mâna la gură.

S-a apropiat şi i-am simți nasul sau cald peste nasul meu înghețat.Parul lui moale şi blond îmi mângâia fruntea iar ochii lui albaştrii m-au prins într-o vrajă din care nu puteam să ies.Am simțit ceva cald peste buzele mele.Ale lui.M-am relaxat complet şi i-am pus o mână după gât.Se pare că până la urma seara asta e perfec.....Amelie ce faci?????Cum poți să-l săruți pe Patrick când nici nu ştii ce sentimete ai pentru el?Ai dat-o-n bară din nou!

M-am departat rapid de buzele lui Patrick şi m-am ridicat de pe bancă cu vocea Amandei în minte"Răni provocate celor dragi....răni provocate celor dragi.....".

Am trecut în grabă pe lângă uşa "hotelului",lăsându-l pe Patrick în urmă.Deodată mi-am auzit numele şi-am fost prinsă de încheietura mâinii stângi.M-a uitat în spate şi l-am vazut pe Jack.

-Uite....îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat azi la prânz......Nu voiam să te refuz....

-Serios?Pentru că asta ai făcut şi m-ai umilit în fața tuturor de la cantină!!!!am strigat eu,furioasă că nu pot avea şi eu câteva momente petrecute doar cu mine.Lasă-mă în pace,Jack!!am zis şi mi-am smuls mâna din a lui,plecând cu paşi mari şi grabiți.

Gata,mă săturasem!!!Nu mai puteam o clipă să stau în iadul infernal de acolo aşa că am ieşit din grădină,am luat un taxi,şi dusă am fost.

Minunat!Încă o seară distrusă!Timp pierdut degeaba!