Sei La Mia Principessa

🌿6 Capitol🌿

Perspectiva Melaniei

Îmi dă un «Noapte bună» și plecă în biroul său. Ridicându-mă în dormitor îmi dau seama că nu vreau sa mă îmbrac în hainele mele de noapte pentru că îmi sunt strânse. Mă culc pe covorul pufos din fața ferestrei și încerc să realizez tot ce am auzit azi, începând de la cuvintele lui Marko terminând cu sărutul lui Antonio.
A trecut deja mai bine de o oră dar somnul totuși nu mă i-a. Decid să risc și să i-au un tricou din dresingul lui Antonio. Știu că nu ar trebui să fac asta dar nu am haine comode pentru a dormi.
Are o garderobă destul de mare si nu a fost o problemă să găsesc un tricou.

E ora două noaptea deja nu pot adormi, oare ce e cu mine? Deja de două ore nu nu pot scăpa de cuvintele lui Antonio și de sentimentul avut în momentul când el mă săruta. Aud brusc o lovitură de ușă și țipete disperate de fată. Ce o fi și asta? Decid să ma cobor jos și să verific dacă tot e bine. Fiind pe scări aud discuția.

«Antonio Kassano cum îți permiți să îmi faci una ca asta?!»

«Rita liniștește-te! Nu înțeleg ce nu te aranjează, eram în relație cu tine doar pe sex! Crezi ca an nevoie de o curvă ca tine?»

«Și dacă spun că sunt însărcinată?!»

Auzind asta rămân complet șocată și că de obicei stângăciunea mea îmi joaca rău. Cad pe scări Antonio observând asta.

- Melania, ești bine? se apropie de mine eu văzând că este îngrijorat.

- Da sunt bine, nu am nimic.

- Te-am trezit? Îmi parte rău.

- Nu m-ați trezit, doar că nu înțelegeam cine poate țipa ca disparata la ora două noaptea.

«Cine e aici disparată? Tu târfă ce ești! Eu sunt viitoarea soție a lui Antonio, IEȘI AFARĂ INEDIAT DIN CASA MEA!»

- Nu îmi aduc aminte să îmi fi spus Antonio că stânge un harem și că are deja favorita cu care a făcut nicheah. câtă ironie în cuvintele mele.

- Iubit-o nu îi atrage atenția, a fost o greșeală a vieții mele de om neânsurat. cu aceste cuvinte Antonio mă i-a stil mireasă și mă așează pe pianul care stătea practic un mijolcul salonului.

«Antonio, cum îți permiți!?»

- GARDA! Ați scos-o afară acum, dacă spune ceva de sarcină o cuceri să facă un test de paternitate la mafie.

- Da domnule.

Din acel moment nu am mai auzit țipete prin casă. Antonio mă analizează ușor cu privirea și îmi spune.

- Îți stă destul de bine în tricoul meu.

- Scuze, nu am haine comode pentru somn, am luat un tricou de-al tău.

Antonio se uită la mine și își pune mâinile pe bazinul meu, eu inconștient îmi pun picioarele pe bazinul său.

- Cămeșile și tricourile mele sunt ale tale atât timp cât și dorința să le poți.

Antonio trage un ochi în jos și îmi vede piciorul roșu și cum încerc să îmi ascund durerea din gleznă. «Nu încerca să ascunzi cea ce te doare» spunând asta mă i-a în brațe și mă duce în biroul său așezându-mă pe canapeaua neagră de piele. Văzând că scoate din dulap trusa medicală mă i-au fioriim, încep să plâng.

- Hei, de ce plângi?

- Nu vreau, nu trebuie, te rog.

Încep să simt o frică nebună doar din cauza că medicamentele și spitalele pentru mine sunt o pedeapsă. Antonio s-a speriat de așa o reacție și așezânduse lângă mine mă cuprinde din spate.

- Nu vrei sa îmi spui cea ce se petrecea cu tine tot timpul ăsta? De ce te temi de atingeri și mai mult de medicamente? Înțelegi că nu e normală așa o frică ce o văd în ochii tăi? Relaxează-te și povestește. Deja meru o să fiu cu tine.

- Primite că dacă îți spun, nu o sa folosești asta importriva mea......îmi e Proca de orice persoană ce deține mai multă informație decât trebuie despre mine.

- Melania, am spus și mai repet. Ce a fost, a fost, în curând va fi nunta noastră nu avem încotro, dar fii sigură că nu îți voi face rău. Îți vreau binele știind că ai o istorie asemănătoare cu cea a Antoniei.

El fiind în spatele meu cu brațele pe abdomenul meu, eu mă relaxez și mă las culcată pe mâna și genunchii lui.

«Știi bine că după moartea mamei am fost urâtă de tatăl meu. Tata mereu cauta metode cum să scape de mine cu toate că era un copil de 10 ani. Până în ziua aia eram fetița lui, prințesa lui tata dar tot s-a schimbat o dată cu moartea mamei. Tata a devenit rău și infantil în momentele ce erau legate cu mine. Domenico a plecat să învețe în America eu după idee rămânând singură. Tata nu avea ochi să mă vadă așa că m-a trimis într-o familie de mafioți, da, familia era plină. Era mamă,tată și doi fii. Se uitau la mine ca la o statuie ce le era dată pentru interier. Nu eram deprinsă să lucrez prin casă așa cum mama mereu îmi interzicea să fac ceva de genul. Acolo primeam mereu bătaie pentru faptul că nu sunt menajeră în acasa lor.
Cel mai mare calvar și coșmarul meu s-a făcut realitate în momentul când tata mi-a spus ca trebuie să mă întâlnesc cu Marko. Marko era foarte agresiv, și mai mult de atât e la naiba de gelos.
Prima pedeapsă de la el am primit-o când am vorbit cu un coleg de la mafie despre noua marfă de arme. Atunci Marko m-a bătut atât de tare încât m-am ales cu 3 coaste rupte.
După asta bătăile lui au fost sistematice, mereu mă trata și apoi iar ridică mâna la mine. Nu permit persoanelor străine să se apropie prea mult de mine pentru că mi-e frică să se repete tot. Cea ce ține de medicamente.......de când am 4 ani am probleme cu plămânii, este o listă de medicamente ce nu se poate să le folosesc pentru că voi avea dureri foarte mari si nu îmi va ajunge aier. Marko știa.....tata i-a spus.....și el se folosea de asta. Mai târziu a schimbat loviturile pe medicamente, avea dureri nebune. Vedea asta și primea plăcere. Mie frică Antonio......nu mai vreau.....mai bine mor decât să se repete tot iarăși.»