Sei La Mia Principessa

🌿10 Capitol🌿

Peste o săptămână
Perspectiva Melaniei

Săptămâna trecută am fost foarte retrasă, nu discutam practic cu nimeni și îmi aduceam aminte de momentele frumoase cu mama. Totuși nimeni nu îmi va înțelege durerea nici o dată. Pregătirile pentru nuntă sunt aproape gata cea ce nu prea îmi încălzește inima. Simt că ceva nu e așa cum trebuie să fie, sau poate eu nu sunt capabilă să realizez unele sentimente. Îmi pare rău pentru asta în fața lui Antonio. El a încercat săptămâna trecută să mă dispună pentru o discuție dar a eșuat, nu aveam dispoziție. Acum nu mai pot da înapoi așa că, tac și înghit. Am primit un mesaj de la garda lui Antonio că după nuntă ne mutăm în altă casă, nu am obiectat.

Astăzi e deja seara când părinții noștri anunță oficial că ne căsătorim, eu și Antonio. Banchetul e la ora 21 așa că am destul timp, sunt la mormântul memei și neînțelegând asta, mă plâng de viața mea. Îmi are rău că nu îmi poate răspunde, am o isterică catastrofală ce nu o pot liniști. Într-un moment aud telefonul ce îmi spună, desigur că era Antonio.

- Unde ești?mă întreabă el îngrijorat.

- La cimitir, am venit să îi fac o vizită mamei.

- Iar ai plâns, de ce nu m-ai anunțat? Am putut veni cu tine. Trebuie într-un final să îmi cunosc soacra.

- Nu îmi e de glume Antonio, ce ai vrut?

- Ai 40 de minute să vii la local în scurt timp se începe tot iar mireasa mea fără cinci minute nevastă nu e aici.

Închid telefonul pentru a nu mai auzi ironia din glasul său, în orice caz cea ce mi se pare mie că e. Urc în mașină și ordon șoferului să o pornească spre local.

Peste 3 ore

Antonio e beat mort, nu știu ce să fac cu el. Mă simt si foarte ciudat pentru că am aflat că nunta noastră este în trei zile, mai am trei zile de libertate. Îmi e frică de cea ce va fi pe urmă. Am noroc că Antonio se ține pe ale sale. Văd că vorbește cu niște mafioți mie necunoscuți.

- Îmi cer scuze, amore sunt foarte obosită, poate ar fi mai bine să plecăm acasă?

- Tot ce vrea principessa mea, tot se îndeplinește. Îmi cer scuze dar trebuie să plecăm, seara bună.

Ieșim din sală și spre mirarea mea Antonio se ține ferm pe picioare cu toate că îmi părea că e «lemne beat», ne așezăm în mașină și ținem drumul spre casă.

- Nu prea văd fericite în ochii tăi, ce ai? Peste trei zile e nunta iar tu ai așa o față de parcă peste trei zile vor fi înmormântările tale.

- Ești servit, acum nu voi vorbi cu tine la această temă.

Ajungând acasă mă ridic în dormitorul meu pregatindu-mă de somn. Într-un moment aud o bătaie în ușă și vocea menajerei.

- Domnișoară Kasanno.....nu a reușit să termine cum o întrerup.

- Nu sunt sora lui Antonio că să port familia Kasanno. Eu sort Domnișoara Maggioli.

- Îmi cer scuze, domnul Antonio iară-și lucrează în birou și mi-a dat ordin să îi aduc încă o sticlă de whisky.

- Pentru ziua de astăzi ești liberă, poți pleacă. De dorit chiar acum.

- Am înțeles, doamne bună domnișoară Maggioli.

Mă cobor în biroul lui Antonio și văd un portret ce nu îmi place deloc. Antoniu stă în fotoliul de piele cu o sticlă de whisky în mână servind alcoolul din gâtul sticlei.

- Nu ți se pare că în ultimul timp servești prea mult?

Din partea lui aud doar un «Ce vrei?» cu un ton foarte indiferent. «Vreau să îți iei mâna de pe sticla aia, nu am de gând să trăiesc cu un alcoolic toată viața». Apropiindu-mă de el îi i-au sticlă din mână și o arunc în cel mai apropiat perete. «Acun doar încearcă să mă lovești pentru sticla aia, te calc în picioare Antonio Kasanno»

- Se pare că ai prins la eroism «amore», acum îți văd caracterul moștenit de la soacra mea. Ce bună ești.

Momentan simt mâna s-a grea pe talia mea ce îmi apropie brusc corpul de corpul său. Antonio începe să își plimbe mâinile pe corpul meu ce îmi provoacă o respingere din cauza că este cu gradele de alcool în cap. «Antonio dă-mi drumul acum!» încep să țip la el cea ce nu are nici un sens căci deja este ocupat de sânii mei. «Nu încerca să scapi amore, peste trei zile este nunta noastră până la urmă mai devreme sau mai târziu va veni noaptea nunții și oricum te voi avea. Vei fi a mea. De ce nu putem grăbi acest lucru?» Cuvintele lui mi-au dat de înțeles că nu are de gând să se oprească. Mă mai opun o perioadă dar ajungând în dormitor, sub el, dezbrăcată, mă dau bătută. Mai bine să mă rog ca tot asta sa își i-a sfârșitul cât mai repede decât să mă zbat și să am dureri nebune.......

Deja de o săptămână sunt oficial soția lui Antonio, Melania Kassano. Pentru noaptea aia Antonio deja de 10 ori și-a cerut scuze, nu a avut sens. Nu pot să spun că a fost viol dar nici benevol nu am făcut-o. Deja de vre-o trei zile mă simt rău, am grețuri de dimineață și mereu vreau să dorm. De dimineață Antonio a plecat la firmă că de obicei iar eu iară-și mă simt rău. Am decis sa merg la o farmacie și să îmi i-au ceva pastile. Problema cea mai mare e ca în Italia nu pot compară pastile fără prescrierea medicului. Poate mă înțeleg cu farmacista.

La farmacie

- Bună dimineața domnișoară, cu ce va pot ajuta?
- Bună dimineața, de ceva zile am grețuri și somnolență. Pot compara ceva vitamine ce îmi pot da energie?
- Domnișoară, în așa cazuri ar fi cel mai bine să cumpărați un complex de vitamine dar, fiți atentă că aceste vitamine sunt interzise pentru femeile însărcinate, vitaminele conțin minerale ce pot provoca dureri în timpul sarcinii.
- Ați spus sarcină?
- Sunteți bine? Arătați cam palidă.
- Pot să vă întreb, de la câte săptămâni se încep simptomele de sarcină?
- La fiecare femeie diferit, dar poate și din prima săptămână să simțiți simptomele ca grețuri, tensiune scăzută, somnolență și pofte mai diferite de mâncare.

Nu îmi vine să cred, oare pot fi însărcinată?
- Dați-mi vă rog un test de sarcină.....

Ajungând acasă cu o frică nebună fac testul și aștept rezultatul. În timp de cinci minute văd testul pozitiv. Încep o isterică catastrofală, ce să mă fac? Sunt prea tânără să am un copil și încă și cu Antonio......nu îmi vine să cred.....