Sei La Mia Principessa

🌿5 Capitol 🌿

Perspectiva lui Antonio

A trecut deja o săptămână de când am aflat că trebuie să mă insor cu Melania. Nu îmi vine să cred până acum. O știu de mică dar nu pot să mi-o imaginez în rochie albă în fața mea în fața altarului. O Doamne, deja de o săptămână nu iese din camera s-a iar o aud doar seara când iese să bea apă și cred că să mănânce ceva. De câte ori am chemat-o la lasă și la o discuție a refuzat.

Azi dimineață am primit un sunet de la tată în care îmi spunea că seara vs fi o petrecere unde va anunța nunta mea cu Melania. Oare ce să fac? Ea nu vrea deloc să vorbească cu mine, sau îi e frică? Nu îmi pot da seama ce e cu ea. Deja de 3 ore lucrez în cabinetul meu si nu le mai dau de capăt problemelor la mafie. Aud cum se deschide ușa și o văd pe Melania intrând cu niște ochi roșii de parcă nu s-a mai oprit din plâns. Între timp se uită la mine iar eu ca prostul țip în telefon la imbecilii ce nu pot să încarce un pistol cu glonțuri. Închid telefonul, îmi beau paharul de whiskey și mă uit la ea.

— Papà ha detto che dovremmo prepararci per stasera.....(Tata a spus că trebuie să ne pregătim pentru seara de azi) spune să cu o voce timidă uitându se în podea.

— Ai plâns foarte mult, oare e așa rău să te căsătorești cu mine? Sau într-atât de mult îl iubești pe Marko? întreb sec cea ce o intimidează.

— Îmi pare rău că ai fost implicat în tot asta....nu trebuia să fac alegerea în favoarea ta.

— Îți pare rău? Nu trebuie. Uite Melania o săptămână am încercat să vorbesc cu tine dar nu am avut ocazia. Nu sunt supărat că ai făcut alegerea în favoarea mea, doar nu îmi este clară starea ta emoțională la de că și cea fizică. Dau să mă apropii de tine te sperii de parcă aș veni cu pistolul în spatele tău. Ce se întâmplă cu tine?

— În tot e vinovat Marko.....dar, sunt bine nu îți fă griji.  Uite ce în camera mea îți sunt rochiile și tot de ce ai tu nevoie. Peste o oră vor veni stiliștii să te ajute cu machiajul și coafura.

O văd cum iese din birou iar eu mă întorc la lucru. Peste 40 minute realizez că ceva e în neregulă, de când a ieșit pe ușa biroului nu mă pot concentra asupra documentelor. Decid să mă ridic în dormitor și să încep să mă pregătesc pentru întâlnirea de seară. Deschid ușa și văd cum Melania încearcă să își închidă fermoarul rochiei care e prea lung că să îl încheie o persoană singură. Mă apropii de ea și o cuprind de la spate să îmi fie mai ușor să îi închei rochia. În acest moment ea tresare și își ține pentru puțin timp respirația cel mai probabil din cauza sperieturii.

— De ce așa de tare te sperii când încerc să mă ating de tine? o întreb liniștit dar tot nu îi dau drumul.

— Nu sunt deprinsă ca persoanele străine să fie atât de aproape de mine. spune ea încet temându-se că în să îi fac ceva.

— Dacă totuși suntem în așa o situate am putea da ne cunoaștem mai bine, nu aș vrea să triesc chiar și cu o soție fictivă mereu un scandale și secrete.

— Ce ar trebui să știi despre mine?

— Tot. De ce plângi mereu? De ce te sperii când sunt lângă tine și de ce te comporți cu mine de parcă chiar ți-aș fi străin? Am fost prieteni, ne știm de când eram mici.

— Eram mici, atunci era tot bine, nu și acum....spune ea și iarăși simt ca i se dau lacrimile peste ochi. Ma duc în dresing și îmi iau costumul, ea între timp coboară în living.

Ora 00:30

Parchez mașina și intru în casă, o văd pe Melania stând la fereastră în living gândinduse la tot ce a fost în seara aceasta. Săruturile ei chiar sunt bune.