Sei La Mia Principessa

🌿2 Capitol🌿

Conorândune pe scări văd doi bărbați ce vorbesc cu tata, observându-ne toți trei se uită la mine și Domenico.

— Buonasera, mi chiamo Domenico e questa è mia sorella Melania Maggioli. (Bună seara, mă numesc Domenico iar ea e sora mea Melania Maggioli)

— Domenico, Melania, incontratemi, questo è il mio amico Donato Kassano. E accanto a lui il figlio Antonio Kassano. (Domenico, Melania, făceți cunoștință, el e prietenul meu Donato Kasanno. Iar lângă el e fiul său Antonio Kasanno.)

— Încântată de cunoștință, cu ce scop ați ajuns la noi? (Melania)

Văd cum Domenico se încordează și pune mâna pe pistol luându-mă de talie și mă apropie de el.

— Domenico, nu trebuie să stai cu mâna pe pistol. Au venit să i-a o cină cu noi și să discutăm despre viitorul apropiat. spune tata foarte liniștit, uitându-se mai mult la mine decât la fratele meu.

— Și dacă mai concret tata? Ce putem să avem în comun cu cei care distrug și acaparează mafii? (Domenico)

— Liniștește-te, nu prea cred că venind în casă noastră au de gând să încerce să ne omoare. Mai mult ca sigur doriți să încheiem o alianță s-au ceva de genul. (Melania)

— Mario, fiica ta este foarte deșteaptă. Da am venit să încheiem o alianță și să discutăm despre colaborarea din viitorul apropiat. (Donato)

Perspectiva lui Domenico

Se parte ca jegul ăsta e prieten cu tata. El se uită foarte mult la Melania cea ce nu îmi place. Am pierdut-o pe mama, m-am jurat că nu o sa o dau pe Melania nimănui. Mai ales că o iubesc mai mult ca viața.

— Surioară, am niște documente nesemnate și un dosar nefinisat. E în cabinet, ajută-mă te rog să termin lucrul. (Domenico)

— Mai întâi luăm cina.( Tata) nu știu la ce se gândește tata dar nu îmi place comportamentul lui.

Melania este fără dispoziție și nu ar crea să stea la masă cu o mulțime de bărbați. În fine de așezăm la masă eu având grijă de micuța mea prințesă. Tata și Donato vorbesc despre un contract de alianță iar Antonio se uită la Melania. Îl cunosc de când eram mici, nu era asa de indiferent și rece cum e acum.

— Surioară, de ce nu mănânci? o întreb eu fiindumi în grija ca mereu nu o văd să mănânce. E tristă și o înțeleg. Mai mult ca sigur se simte încă și neconfortabil.

— Nu îmi e foame.....

Auzind asta mă ridic o i-au de mână și o petrec în dormitorul său.

— Ce e cu tine? o întreb încgijorat.

Ea doar se așteaptă lângă fereastra care e mai mult ca un perete și începe sa plângă. Nu mai spun nimic și doar o i-au în brațe.

— Îngerașul meu nu mai plânge, te rog.

— De ce Domenico, de ce tata e așa cu mine?

— Știu că e vina mea, știu, dar nu mai pot.

— Ce ți-a spus?

— Asta e și problema, că nu spune nimic. Măcar de a striga la mine, de doar vărsa nervii pe mine în orice mod, nu are importanță, eu doar vreau sa mă ia în seamă.....Dar.....dar nici asta nu o face.

— L-am auzit acum câteva zile cum vorbea la telefon cu Marko, îi spunea că relația asta e moartă și că trebuie să pară cât de cât mai realistică. Atunci Marko a vent la mine și mi-a spus că trebuie să ieșim deja la un alt nivel.....vrea să facă dragoste cu mine! Domenico de ce tata îmi face una ca asta? De ce?