În Drumul Spre Mine

Capitolul XI

Încă bulversată de ce s-a întâmplat, îmi ciulesc urechile pentru a da de urma celor două.Nimic, numai ciripitul păsărilor îmi răsuna în ureche, cred că s-au dus atât de departe încât nu le pot auzi.Ăsta e un lucru bun, dar sper să le găsesc și să o omor pe Fiora pentru durerea prin care am trecut cu lama aia nenorocită.Trebuie să scap de hainele astea, vârcolacii îmi pot simți sângele de pe ele și să mă găsească în orice moment.
Deja căutam de câteva ore și simțeam cum mă rătăcesc, îmi era foarte greu să zbor din cauza copacilor, nu o să am destulă viziune deasupra lor și nu am destul loc ca să îmi iau avânt.Am privit în sus exasperată, nu înțelegeam unde se pot ascunde și inima mi-a stat pe loc.
Lună plină.

Dintre toate zilele astea ale lunii, trebuia să fie fix azi ziua cu luna plină.Nu numai că îmi pot mirosi sângele de pe haine, dar și mirosul hainelor nespălate de pe mine și sunt mult mai rapizi.Nu puteam să stau în pădurea asta, m-am urcat pe cea mai apropiată stâncă pe care puteam să urc cu ajutorul mâinilor și al picioarelor.Poate că nu pot să îmi iau avânt din cauza copacilor, dar poate pot să mă arunc de pe stânca asta și să stau în aer.
Mi-am făcut o cruce înainte de a mă arunca, oricum mă vindecam în caz de orice.Din fericire am rămas în aer, trebuie neapărat să învăț să zbor de pe loc.
Acum îmi era și mai greu să le găsesc, peste tot erau copaci și de auzit sigur nu puteam să aud nimic.În partea stângă observ cum copacii se prăbușesc fără niciun motiv, dar cu o privire mai atentă, văd un vârcolac imens cu o viteză uimitoare, de parcă ar fi o umbră.Asta înseamnă că le-a luat urma, am încercat să țin pasul cu el până am ajuns la o zonă cu gheață.Înțeleg că afară e frig, dar nu îndeajuns încât să se formeze gheață.Mai în față le văd pe ele cum aleargă pe gheață și vârcolacul care nu aleargă atât de repede pe gheață.Isteață tactică.
Cu ajutorul gheții, am reușit să-l iau din urmă ajungând în spatele lor și luându-le pe amândouă cu câte o mână.Asta o să-mi provoace o hernie de disc.Mama Fiorei se agită, mă uit urât la ea și îi zic să se potolească altfel îi dau drumul să cadă ca un bolovan.

-E în regulă, mamă, e prietena mea.

Acum cu două greutăți, timpul de rezistare se înjumătățește la 2 ore, dar trebuia să plec neapărat de pe tărâm.
Vârcolacii acum cred că un vampir i-a atacat și o să meargă să ceară socoteală, ceea ce va genera un război între ființe.
Mâinile îmi erau pe cale să cedeze, până am văzut steagul vârcolacilor, am răsuflat ușurată și am zis că mai rezist un pic.Femeile astea ar face bine să-mi facă un masaj după câte am îndurat.

-Cel mai bine ar fi să ne oprim aici, știu că nu mai poți să ne duci mult.
Mi-a făcut semn să opresc pe o porțiune de pământ mică.

-Țineți-vă bine, Fiora știe cel mai bine.
Fiora i-a spus problemele mele cu aterizarea și amândouă au încuviințat din cap că sunt gata.Asta mai lipsea, să mai facă și pretenții de la câteva zgârieturi.

Am încetinit puțin prea târziu la aterizare și am căzut toate trei pe pământ rostogolindu-ne.A fost mai rău decât data trecută.
Nu s-a plâns nimeni și ne uitam una la cealaltă.

-N-ai habar cât de mult îți mulțumim, îți sunt datoare pe viață pentru ce ai făcut.Mama o să-ți curețe rana, văd că ai sânge pe tricou.Spune în timp ce îmi ridică tricoul, se încruntă și se uită peste tot după rană.

-Nu e nicio rană, m-am vindecat.Spun și îi dau mâna la o parte.

-Cum adică te-ai vindecat, ai folosit vreo vrajă?

-Nu, n-am făcut nimic, pur și simplu s-a vindecat.

Mama ei mă privea tăcută și mă analiza din cap până în picioare.

-E vreo problemă?

-Nu, nu-mi place ideea de a avea un vampir lângă mine.

-N-ai auzit-o pe fiica ta mai devreme pomenind de o vrajă?Nu sunt vampir, sunt vrăjitoare.