În Drumul Spre Mine

Capitolul VI

M-am repezit pe scări pentru a ma duce în cameră, dar după intrarea pe scări un sunet ascuțit îmi invadează timpanele și imagini neclare îmi fug prin cap.Aripi negre, uși intr-o încăpere neagră, focul verde, strigoiul, umbrele care vorbeau, durerea prin care am trecut.Toate îmi invadează mintea făcându-mă să amețesc.Cuvintele de pe perete, cartea din bibliotecă, semnificația aripilor.
E prea mult, avea să-mi explodeze creierul.
Simt o mână pe spate și cum sunt ridicată în brațe, privirea îmi este neclară, dar i-am recunoscut trăsăturile lui Kram.M-a lăsat în pat și de acolo s-a înnegrit imaginea.

-De când așteptam să adormi.
Abia ce am scăpat de vocile din capul meu.

-Ascultă, eu ți-am pus cuvintele pe perete, e o vrajă de protecție și în același timp o vrajă care să-ți readucă amintirile la loc.Motivul pentru care uiți de fiecare dată e din cauza lui, și-a pus amprenta adânc în mintea ta și scopul premonițiilor este de a fi uitate.Pentru că acele cuvinte au fost scrise pe peretele ăla, efectul vrăji e mai puternic de fiecare dată când ești la etaj.Fă pe oricât posibil să nu mai părăsești camera, stai la etajul ăsta pentru a putea să te gândești în legătură cu totul.E foarte riscant să scrii despre cele întâmplate într-un caiet, poate fi găsit oricând.

-Cine ești și cum știi despre ce e vorba?Întreb spre nimic pentru că e întuneric.

-Știu foarte bine metodele fratelui meu, sunt pentru a-ți controla corpul și de a pune o gazdă în el.

-Tu m-ai ajutat cu focul?Încet, încet încerc să le pun cap la cap.

-Da, premonițiile ar trebui să aibă ca scop oprirea întâmplării unui eveniment, dar din moment ce acestea se uită, în momentul acțiunii vei simți un deja-vu doar că nu vei știi de ce.

-Dar n-am avut niciun sentiment de deja-vu.Îl lămuresc nedumerită

-Pentru că a fost prima premoniție, acum cu ajutorul vrăjii mele și descoperirea puterilor tale vei putea să-ți aduci aminte și să le oprești.Cu cât el îndeplinește mai multe premoniții, cu atât este mai aproape să te controleze.

-Deci amândoi sunteți demoni, dar cum, niciodată n-ați fost reali?
Am citit mereu în cărți despre asta, demonii nu există, n-au fost văzuți, n-au fost auziți.

-În cărțile voastre sunt omise pagini întregi, asta pentru că El a vrut.A vrut să știe că El este cel mai puternic și că nimeni nu are acces la adevăratele informații.

Am aflat atâtea informații, încât am impresia că am trăit într-o minciuna.

-Doar într-o singură privință are dreptate.Nu a existat nimeni care să aibă mai mult de o putere.Nu este pomenit nici în cărțile noastre.

-Dacă nici tu nu știi răspunsul la asta, noi nici atâta.Afirm dezamăgită, înainte eram exasperată că nu am nicio putere și acum nu știu ce să fac.

Înainte să mai zic ceva m-am trezit.Aveam atâtea întrebări.Frați?De ce mă ajută dacă ei sunt frați?
Deci până la urmă demonii există, dar ne-a fost ascuns de El ca să nu avem habar care e de fapt realitatea.
Punând toate asta la cap, mi-am dat seama că m-am luptat cu un strigoi, cu ajutorul elementelor l-am învins.Bine, și cu ajutorul demonului cu aripile negre, dar totuși.
Kram dormea și el lângă mine, dacă așa are el grijă de mine...

Uitându-mă la el, are un fizic chiar frumos, n-am fost eu prea atentă în jurul meu din cauza stresului.

-Trezește-te, nu o să-ți vină să crezi.Țip în timp ce îl zgâlțâi de umeri.

-Ce e, ce s-a întâmplat?Întreabă buimăcit

-Mi-au revenit amintirile, am fost hipnotizată de niște ar-
Nu am mai putut să continui deoarece gura mea nu mai voia să coopereze, nu puteam să pronunț niciun cuvânt.