În Drumul Spre Mine

Capitolul XIX

   Am pus cu grijă cupa pe jos împreună cu celelalte lucruri, am scos sabia de la spate trecând cu rapiditate prin capul strigoiului care stătea pe scaun cu spatele la mine.Mă mir cum Mark n-a simțit sabia, cel mai probabil era prea preocupat.
Cei doi strigoi au sărit pe mine, unul dintre ei m-a zgâriat pe gât, destul de adânc încât n-am mai putut respira câteva secunde, pe pieptul meu se prelinge spuma verde, iar aerul revine înapoi.L-am lovit puternic cu piciorul în genunchi pe cel din fața mea, s-a auzit cum osul a trosnit înainte să îi iasă din picior și acesta să cadă pe jos țipând.Celălalt strigoi mi-a prins mâna în care țineam sabia și încerca să o îndrepte spre mine.Am apucat mânerul sabiei cu cealaltă mână împingând-o în partea opusa, o înjunghiere ca asta cu siguranță nu-l va răni, dar pe mine da, chiar dacă mă vindec, asta nu înseamnă că nu simt durerea.Văzând că puterea lui este destul de mare, i-am dat cu capul în nas având o minisecunda pentru a-i smulge sabia pe care i-am înfipt-o direct în gât, apoi am trecut cu ea până la sfârșitul gâtului.Cănd capul lui a căzut, am trecut la strigoiul care stătea pe jos.Eram pe cale să îi smulg și lui capul.

-Stai, știu cum să ajungi la Asmodeus!La cuvintele lui mâna mi s-a oprit în aer, lăsând-o acolo.

-Cum?Îl întreb fără să fac vreo mișcare.

-Ai nevoie de sângele unui înger și o pană din aripa ta, aripa albă.Torni sângele peste pană și rostești cuvintele astea.Cu mâinile tremurând, apucă o bucată de hârtie pe care scrie câteva cuvinte și mi-o întinde.Încerc să descifrez ce scrie, dar literele îmi sunt total necunoscute.

-E în enochiană, una ca tine ar trebui să știe traducerea ei.

Mi-am mutat privirea de la foaie spre el, am strâns mai bine mânerul sabiei și am repetat procesul.

-Mulțumesc pentru foaie.Spun către cadavrul strigoiului.

Am rupt hainele de pe cei trei strigoi făcând noduri între ele, pentru a putea căra cele trei capete.Mi-am luat zborul înapoi spre Academie, era clar că nu puteam să mai iau câteva capete, nu aveam unde să le pun.

Am intrat prin spate, am ascuns toate lucrurile în vechea mea camera și am pus o vrajă de camuflare asupra lor.Am avut grijă să-mi aleg o ținută elegantă, având în vedere cât de pretențioși sunt vampirii.M-am dus spre tărâmul vampirilor pentru a vedea condițiile pe care aceștia le cer.Am aterizat mai în spate și am luat-o pe jos până am dat de casele imense unde vampirii se lăfăiau.Femeile și bărbații erau atrași de ei, rămân tineri pentru sute de ani, frumusețea lor este răpitoare.Femeile sunt sexy în cel mai imposibil mod, știu să domine și să se prefacă că sunt dominate, iar bărbații știu să filtreze, să învârtă cuvintele încât să n-ai habar pe ce lume trăiești.Au fost multe cazuri în care elevele din Academie s-au strecurat și s-au dus la vampiri, vrăjite de farmecul lor.La sfârșit, tot vampirii fiind cei care l-au anunțat pe Blake după ce s-au distrat cu ele.Sunt fermecători, dar foarte șireți, multe condamnări fiind din cauza lor și naivitatea celor atrași.

Am fost însoțită de 2 vampiri până la conducătorul lor care, desigur, trăia în cea mai mare casă, dar nu se compara cu cea a lui Blake.
Poate sunt eu acum directoare, dar nu se tem de mine nici 1% cum se tem de El.Nu-mi place să fiu subestimată, dar trebuie să-mi joc rolul.

-Chiar cea mai frumoasă femeie la mine în birou, Michael, în caz de voiai să știi numele pe care îl vei striga.El stătea cu picioarele întinse pe un scaun, în timp ce o femeie îi masa tălpile, iar cu cealalta se infrupta.

Mi-am abținut un chicot la replica lui de agățat și am încercat să-mi iau o postură cât mai profesională.

-Mulțumesc de ofertă, dar din păcate va trebui să o refuz, am fost trimisă pentru discuția dintre tărâmuri.