În Drumul Spre Mine

Capitolul X

-Atunci ce ești?

-Nici eu nu știu, asta caut.

-O să urmeze un război, omorârea altor ființe care nu sunt din aceeași categorie este strigător la cer.

-O să creadă că sunt vampir datorită faptului că zbor, plus că sunt declarată moartă și pe tine nici nu te-au văzut pentru că stăteai în spate.

-Ia-o la dreapta, parcă ziceai că ești exilată.

-Am mințit, toți cred că sunt moartă, ăsta a fost avantajul să pot pleca.

Niciuna dintre noi n-a mai zis nimic, din când în când îmi zicea pe unde trebuie să o iau.Doar nu se aștepta să îi zic toată viața mea.

-Mai ai alte puteri?

-Da.

-Câte?

-7, n-am teleportarea, pot doar să văd prin ochii oamenilor.

-Dar cum e posibil, demonii care sunt cei mai puternici au doar 2 puteri, în cazuri de excepție 3?

-Asta încerc să aflu, să aflu cum să le folosesc la posibilitatea maximă, să învăț să fac vrăji și să aflu de unde provin puterile astea.

-Pe lângă cele 5, ce mai ai în plus?

-Învierea celor morți și auzul dezvoltat.

-Păi și cu luminile din palmă?

-Alea nu știu ce sunt, n-am auzit de ele până acum, sunt noi.

-Deci ai 8, uimitor.

Da, extrem de uimitor, mi-am spus în gând.

-Dar tu?

-Am fost vârcolac, dar dacă sunt exilată nu mai am nicio putere.Aveam mirosul, auzul dezvoltat și viteza.

-Și te transformai când era lună plină?

-Astea sunt doar mituri, poți să te transformi când vrei tu, dar când e lună plină ești mult mai puternic.Dăcă tărâmul e adevărat, îmi pot recupera puterile.Tu dacă ai deja puterile, de ce mai vii?

-Poate e cineva acolo care să știe despre puterile mele și să mă învețe și nu e ca și cum am unde să mă duc.

-Păi nu ai persoane dragi la Academie la care să te întorci?

-Ba da, dar e prea periculos pentru mine să mă întorc.E destul de complicat, când va fi timpul o să povestesc și despre asta.

-Mai bine ne oprim în poiana asta, aici am fost și data trecută.

Am coborât, dar cu mici complicații.

-Nu mi-ai spus numele tău.

Mi-am adus din nou aminte că nu îi știu numele.

-Fiora, al tău?

-Yasmine.

Ne-am pus pe poiană și abia când m-am pus pe spate am realizat cât de somn îmi e și am adormit imediat.
Nu mă așteptam să dorm așa bine într-o poiană, m-am trezit plină de energie, dar singură.Fiora nu mai era lângă mine, m-am înălțat în sus pentru a avea o imagine mai amplă și atunci am zărit un corp care stătea întins, am zburat până acolo și am văzut-o privind cerul. Am aterizat mai ușor datorită drumului scurt și fără viteză.

-Ce faci aici?

-Uneori mai vorbesc singură și nu am vrut să te deranjez.

Ok, ciudat.